 Doamna profesor Bout Odarca, doctor în limba şi literatura română, iniţiator şi coordonator al LECTURIADEI SIGHETENE, director al Liceului "Regele Ferdinand" din Sighetu Marmaţiei, a avut amabilitatea să ne răspundă la câteva întrebări despre cărţi, viaţă, tineri, şcoală dar şi despre alte subiecte ce le veţi descoperi citind interviul de mai jos. Lectură plăcută! Dani Godja: Fiindcă este primul interviu pe care îl oferiţi site-ului Sighet Online, v-aş ruga să ne spuneţi câteva cuvinte despre dumneavoastră. Bout Odarca: Provin dintr-o familie de dascãli. Am 26 de ani de experienţã la catedrã. Sunt absolventa Liceului Pedagogic, promoţia 1980 - profil învãţãtori. În 1984 am absolvit Universitatea „Babeş-Bolyai” din Cluj-Napoca, Facultatea de Litere. Din 2002 sunt doctor în filologie, UBB, Cluj. Sunt metodist al ISJ MM, mentor (certificat de mentor, prin British Council ). Pentru performanţele şcolare am fost distinsã cu diploma LAUDATIO şi distincţia ,,Gheorghe Lazar I". Pun suflet în ceea ce fac. Îmi place sã muncesc în echipã. Cred cã sunt un bun organizator. Iubesc, deopotrivã, oamenii şi ploaia ...
Dani Godja: Recent aţi fost desemnată în funcţia de director al Liceului „Regele Ferdinand” din Sighet. Care sunt problemele ce le întâmpină acest liceu şi cum credeţi că pot fi rezolvate? Bout Odarca: Una singurã ar fi majorã cãreia nu-i vãd, deocamdatã, rezolvarea: spaţiu insuficient pentru numãrul mare de elevi pe care-l avem în prezent pentru a funcţiona în condiţii optime. Dani Godja: Ce planuri de viitor aveti in calitate de director al Liceului „Regele Ferdinand”? Ce aţi doriţi să transmiteţi elevilor dumneavoastră şi părinţilor acestora? Bout Odarca: In primul rând, îmi doresc sã-i implic foarte mult pe pãrinţi în tot demersul educaţional. Cred cu tãrie cã una din premisele ce trebuie îndeplinite pentru atingerea performaţelor vizate este stabilirea de legãturi puternice între profesori şi pãrinţi, ca pãrţi active în cadrul procesului de formare a viitorilor adulţi. Cercetãrile au confirmat în acest sens cã atunci când pãrinţii sunt implicaţi în activitãţi de parteneriat cu şcoala, rezultatele obţinute de elevi sunt mai bune, iar rata eşecului şcolar este mai scãzutã. In al doilea rând, voi pune accentul pe stabilirea unor parteneriate puternice între şcoalã şi comunitatea localã pentru optimizarea procesului educativ. Sper ca elevii noştri sã conştientizeze cât de important e sã nu lipseascã de la ore, sã profite de oportunitatea de-a avea dascãli bine pregãtiţi, întrucât doar cunoaşterea, învãţãtura, ştiinţa le va da puterea de-a învinge în viaţã. Trebuie sã înţelegem cu toţii, dascãli şi elevi, cã disciplina muncii va da rezultatele ce vor aduce satisfacţii. Dani Godja: Cum vedeţi relaţia dintre politic şi sistemul educaţional în România? Bout Odarca: În sistemul educaţional trebuie sã existe o singurã politicã, cea a educãrii tinerei generaţii în condiţii optime, cu dascãli bine pregãtiţi ! Dani Godja: Care credeţi că sunt cele mai mari probleme ale învăţământului din România? Ce reforme credeţi că sunt necesare pentru a scoate sistemul educaţional din România din impas? Bout Odarca: Problemele sunt destul de multe. Nimic din ce se începe nu e dus la bun sfârşit. Poate le vom discuta cu un alt prilej. Reforma trebuie sã aibã loc în fiecare din noi. Aşteptãm ca cei chemaţi sã aplice integral deciziile luate la diferite niveluri ale sistemului sã fie aleşi pe criteriul competenţei ... Dani Godja: In luna mai a acestui an aţi fost prezentă la Simpozionul internaţional „Moştenirea ştiinţifică a lui Stanislav Semcinski şi filologia contemporană”, de la Universitatea „Taras Şevchenko” din Kiev. Ce ne puteţi spune despre această experienţă? Bout Odarca: A fost o experienţã extraordinarã. Nu mai vãzusem Kievul. E un oraş absolut superb, cu oameni foarte primitori. Delegaţia din România a fost reprezentatã de prof. univ. din Cluj, Baia-Mare şi Sighet. Limba românã se studiazã la Universitatea din Kiev datoritã lui Stanislav Semcinski, care a primit titlul de Honoris Causa la UBB Cluj-Napoca. Simpozionul la care am participat se organizeazã in memoriam Semcinski. Lucrãrile audiate şi prezentate în cele 3 zile au fost extrem de interesante, simpozionul reunind lingvişti din toate colţurile lumii. Prin amabilitatea ambasadorului României în Ucraina, Cornel Ionescu, delegaţia noastrã a participat la un dineu oficial . Dani Godja: Mulţi vârstnici acuză generaţia tânără că nu are niciun sistem de valori, niciun ţel, nicio direcţie, dar uită că tinerii de azi nu sunt decât produsul generaţiei care arată cu degetul. Unde au greşit seniorii şi unde greşesc juniorii in această ecuaţie? Bout Odarca: Nu sunt de acord cu afirmaţia d-voastrã în privinţa generaţiei de azi! Foarte mulţi tineri sunt extrem de valoroşi, de abili, ştiu ce vor...Nu putem generaliza! Nici pe vremuri nu erau toţi grozavi! Greşim cu toţii... Eu am mare încredere în tinerii de azi. Foarte mult conteazã dacã au şansa unor dascãli buni...  Dani Godja: Sunteţi coordonatorul proiectului Lecturiada Sigheteană, înfiintat acum 5 ani. Cum şi cu ce scop a luat naştere, cui i se adresează, cu ce profesori colaboraţi şi ce performanţe a avut până în prezent acest proiect? Bout Odarca: Cercul reuneşte liceenii din oraş, înfiiţat acum 4/5 ani în parteneriat cu Biblioteca municipalã, (dupã întoarcerea mea de la Simpozionul ANPRO) cu 12 profesori voluntari; în ciuda vechimii, nimic nu a intrat în rutinã - de fiecare datã e altceva; parte din întâlnirile noastre au fost descrise ca bune modele în Revista cercurilor şi în revista noastrã Iluminãri sau în formãrile fãcute prin CCD - MM. Avem un site: www.lecturiada.hi2.ro; avem adresa pe facebook - lecuriada sighet - unde postam invitatii, afişe Profesorii care-mi sunt alãturi: INIŢIATOR ŞI COORDONATOR CERC DE LECTURĂ – SIGHET- PROF. DR. ODARCA BOUT, LICEUL „REGELE FERDINAND" ARDELEAN ANUŢA - LICEUL ,,REGELE FERDINAND" SAUTRIOT MIHAELA – LICEUL ,,REGELE FERDINAND" LENGYEL ANGELA - LICEUL ,,REGELE FERDINAND" CRISTEA ADRIANA - COLEGIUL NAŢIONAL ,,DRAGOŞ-VODĂ" TÃNASÃ MIHAELA - COLEGIUL NAŢIONAL ,,DRAGOŞ-VODĂ" LOZBĂ RALUCA - COLEGIUL NAŢIONAL ,,DRAGOŞ-VODĂ’’ FLOREA ALINA - LICEUL MAGHIAR REDNIC GEORGIANA - GR. ŞC. PT. INDUSTRIE MICĂ ŞI SERVICII MARIAN GELU – PROF. FRANCEZĂ, COORD. BIBLIOTECA FRANCEZĂ IN COLABORARE CU: DIRECTOR BIBLIOTECA MUNICIPALĂ ,,LAURENŢIU ULICI’’- ECHIM VANCEA Dani Godja: Ce ar trebui să facă un elev pentru a se alătura Lecturiadei? Ce fel de cititori vă propuneţi să formaţi? Bout Odarca: Sã ne caute la liceu, pe facebook, pe site-ul nostru...Cercul reuneşte cititori ai lecturii de plãcere...Ne strãduim sã formãm cititori avizaţi, sã dezvoltãm competenţe lecturale... Dani Godja: De-a lungul anilor v-au trecut prin mână numeroase generaţii de elevi. Puteţi să ne daţi câteva nume cu care vă mândriţi că le-aţi fost profesor? Bout Odarca: Eu am avut şansa de-a avea generaţii foarte bune! Sunt mândrã de toţi elevii care mi-au trecut prin mânã... Lista ar fi foarte lungã! Voi aminti o generaţie - cu care m-am întâlnit recent, dupã 10 ani de la absolvire. Din 26 de absolvenţi 24 au studii superioare. 9 dintre ei lucreazã în învãţãmânt. Toţi sunt foarte mulţumiţi de ceea ce au realizat . Anexez la finalul interviului d-voastrã un jurnal din care rezultã relaţia mea cu generaţiile de elevi ... Dani Godja: Care e rolul unei cărţi în viaţa omului? Bout Odarca: Depinde ... existã cãrţi ,,care ne-au fãcut oameni''. Oricum au un rol covârşitor, în formarea noastrã. Ele ne ajutã sã cunoaştem altfel lumea şi pe noi înşine... A citi înseamnã a învãţa! Dani Godja: Felul în care ne raportăm la cărţi şi la lectură este o problemă personală sau socială? Care mai sunt criteriile în funcţie de care românii cumpără/citesc cărţi? Bout Odarca: Foarte mulţi factori contribuie în aceastã privinţã...Eu cunosc mulţi oameni care citesc cãrţi... Din pãcate, cumpãrãm din ce în ce mai puţine, nu pentru cã nu citim, ci pentru cã nu ne permitem...  Dani Godja: Cum credeţi că se formează noua generaţie de cititori? Citeşte orice? Citeşte selectiv? Nu mai citeşte deloc? Bout Odarca: De câţiva ani încoace, se vorbeşte tot mai insistent despre o „criză a lecturii” care atinge societatea şi şcoala românească. Nu este, însă, o criză specific românească. Ea există pe plan internaţional şi este combătută, cu toate forţele, de mulţi ani deja, în America de Nord, dar şi în majoritatea ţărilor Europei Occidentale. Încă din anii `80, de exemplu, în Franţa există numeroase asociaţii, programe educative şi culturale la nivel naţional, create în sprijinul promovării literaturii şi dezvoltării plăcerii lecturii în rândul tinerilor. Preocupatã de soarta lecturii - şi considerând că este de datoria şcolii şi a profesorului de română de a găsi puntea de comunicare prin care să cultive plăcerea de a citi - mi-am propus , împreunã cu colegele de catedrã şi colegele din oraş, sã experimentãm o serie de strategii didactice la clasã , dar şi în afara ei. Invitaţia la lectură, adresată lunar liceenilor, este acceptată la început din curiozitate, apoi cu vădit interes. Multe întâlniri, din ce în ce mai interesante, au dat amploare acestei acţiuni. Presa locală susţine demersul profesorilor din oraş care participã voluntar la aceste întâlniri.Cel mai bun feed-back consider că ar fi câteva fragmente din Jurnalul elevilor participanţi care prin cuvinte puţine exprimă gânduri, sentimente, opinii: „aşteptam cu sufletul la gură desfăşurarea acelei întâlniri a liceenilor sigheteni îndrăgostiţi de lectură, copleşită fiind de emoţii, gânduri şi visuri strânse în sufletul meu”; „Ceea ce m-a făcut să revin lunar la acest cerc de lectură a fost atmosfera creată de domnii profesorii care s-au transformat în Cititori fără să se impună sau să impună ”; „Nu e nevoie de un arsenal de arme pentru a supravieţui în acest cerc, ci doar puţină voinţă…”; „Chiar şi cei care nu trăiesc în lumea fascinantă a cărţilor, venind aici, prind gust pentru lectură”; „Pentru noi, cercul de lectură a fost un minunat prilej de a învăţa lucruri noi, dincolo de educaţia formală pe care o primim la şcoală”; „Ne bucurăm că avem această şansă, de a acumula cunoştinţe într-o atmosferă destinsă şi relaxată, departe de băncile şcolii.” Dani Godja: Ecranizarea unei cărţi scade sau creşte interesul pentru lectură? Bout Odarca: Iatã una din experienţele personale, care validează, credem, unele strategii cu urmări profitabile pentru elev în procesul stimulării lecturii de plãcere. Ceea ce s-a experimentat în afara clasei, la Cercul de lectură - Lecturiada sigheteanã a avut, credem noi, impactul scontat asupra elevilor. Le-am propus pentru întâlnirea din 23 aprilie, 2011, cartea „Cititorul", de Bernard Schlink. Le-am povestit cã romanul a inspirat o ecranizare de succes (cu Ralph Fiennes şi Kate Winslet în rolurile principale), care a fost de cinci ori nominalizatã la Oscar şi la Premiile Bafta şi a câştigat un Glob de Aur. Impresiile mele despre film le-au stârnit şi mai mult curiozitatea, iar provocarea mea de-a alege între carte şi film i-a determinat sã citeascã cartea şi sã vadã filmul. Curiozitatea le-a fost stârnitã şi de tulburãtoarea poveste a unei iubiri neobişnuite, dintre un adolescent şi o femeie cu douãzeci de ani mai în vârstã. Povestea lor se întrerupe, dar se reia neaşteptat dupã câţiva ani, când tânãrul, acum student, îşi regãseşte iubita de altãdatã judecatã pentru faptele comise pe vremea când era supraveghetoare într-un lagãr SS din apropierea Cracoviei. La întâlnirea de miercuri, 23 aprilie, au participat în jur de 50 de elevi şi 5 profesori. Neaşteptat de mulţi! La intrare fiecare a primit o fişã. Dupã completarea fişelor, li s-au pus douã întrebãri din partea moderatorului: ,,Despre ce este aceastã carte? Care credeţi cã este mesajul cãrţii?", clipã în care moderatorul a devenit cititor. Discuţiile au fost foarte incitante pe parcursul celor douã ore. Am ajuns la concluzia cã este o carte despre iubire, despre urmãrile rãzboiului, despre formare, despre vinã, despre justiţie, despre destin, despre cititor, despre lecturã ... Mesajul a fost foarte bine decodat şi interpretat. Analizând răspunsurile elevilor la chestionarele aplicate înainte de începerea activităţii, am putut constata că cei mai mulţi elevi preferă cartea. Astfel, din 39 de elevi care au completat chestionarul, doar 4 nu au citit cartea, iar ceilalţi 35 îi acordă următoarele note: 5 (o carte excelentă, m-a impresionat foarte tare, aş recomanda-o tuturor prietenilor):18 elevi 4 (o carte foarte bună, mi-a făcut plăcere să o citesc): 11 elevi 3 (o carte bună, lectură agreabilă): 6 elevi 2 (nu e rea deloc această carte, dar am câteva rezerve în legătură cu anumite aspecte): niciunul 1 (nu mi-a făcut nicio impresie): niciunul 0 (neinteresantă, nu mi-a plăcut, nu aş recomanda-o): niciunul Filmul s-a bucurat şi el de un deosebit succes, dar spre deosebire de carte care a fost citită într-o proporţie mai mare, filmul a fost vizionat de 23 de elevi, secvenţial unul şi 15 nu au văzut filmul. Cei care l-au văzut, au acordat următoarele note: 5 (un film emoţionant şi impresionant, l-aş recomanda tuturor prietenilor): 8 elevi 4 (un film reuşit, mi-a făcut plăcere să îl văd): 11 elevi 3 (un film bunicel, merită văzut): 1 elev 2 (interesant, dar am anumite rezerve în legătură cu câteva aspecte): 1 elev 1 (nu e cine ştie ce, plictisitor, cu final previzibil): 2 elevi 0 (neinteresant, nu mi-a plăcut, nu l-aş recomanda): niciunul Dorind să aflăm dacă elevii ar recomanda cartea sau filmul prietenilor sau colegilor, 16 ar recomanda cartea, doar unul filmul, 8 elevi pe ambele ,iar 10 nu au dat nicio explicaţie. Se poate concluziona că elevii au reînceput să descopere gustul lecturii, că unii au preferinţe literare clare, dar nu resping o carte recomandată de cititorii avizaţi, chiar dacă au ca alternativă ecranizarea operei respective. Dani Godja: Care sunt metodele pe care le folosiţi pentru a stimula elevii să citească o carte? Bout Odarca: Am aplicat o serie de tehnici şi metode învãţate la cursurile de formare pe ţarã. De fapt, le-am adaptat la condiţiile noastre. E important sã fii inventiv...Cel mai mult conteazã exemplul personal. Dacã profesorul citeşte, cu siguranţã vor citi şi elevii... De multe ori la început, în clasa a IX a, îi obligi sã citeascã verificându-i prin testul de lecturã... mai târziu îţi mãrturiseascã cã le place... Dani Godja: Până în prezent aţi editat câteva cărţi. Ce ne puteţi spune despre ele? Bout Odarca: Parte din ele sunt rodul studiului dedicat lucrãrii de doctorat, dar şi rodul experienţei mele la catedrã, care au uz didactic...Ultima carte ( pe care am coordonat-o, de fapt ) este Monografia satului meu natal, la care am lucrat cu mare plãcere, îndeplinind o datorie moralã faţã de locul în care m-am nãscut.  Dani Godja: - Care sunt cărţile care v-au marcat anii adolescenţei? Dar cărţile care v-au marcat ultimii 5 ani? Bout Odarca: Cireşarii, C.Chiriţã, Cuore - Inimă de copil, de Edmondo De Amicis, Daniel Defoe - Robinson Crusoe , Ivanhoe - Walter Scott, Winnetou - Karl May, Hector Malot - Singur pe lume,Aţi făcut clic pe +1 în mod public. Anulaţi Cei trei muşchetari de Alexandre Dumas, După douăzeci de ani, de Alexandre Dumas tatăl, Vicontele de Bragelonne, de Alexandre Dumas, Mizerabilii - Victor Hugo, David Copperfield, de Charles Dickens, Anna Karenina, de Lev Tolstoi, Rãzboi şi pace, Lev Tolstoi etc. Am citit mult în ultimii 5 ani, dar nu m-a marcat nicio carte... Mi-au plãcut în mod deosebit: Augustin Buzura, Raport asupra singurăţii, Polirom, 2009; Orhan Pamuk - Mă numesc Roşu şi Zãpada. Dani Godja: Care e ultima carte citită care v-a impresionat şi ce ne puteţi spune despre ea? Bout Odarca: Cãrţile citite de mine în aceastã varã: § Le Clezio, Peştişorul de aur, Art, 2009 § Hedi Fried, A treia viaţă, Vremea, 2011 § Andrei Pleşu, Despre frumuseţea uitată a vieţii, Humanitas, 2011 § C. S. Lewis, Sfaturile unui diavol bătrân către unul mai tânăr, Humanitas, 2010 § Daniela Zeca, Istoria romanţată a unui safari, Polirom, 2009 § Daniela Zeca, Demonii vânturilor, Polirom, 2010 § Alain de Botton, Despre farmecul lucrurilor plictisitoare, Humanitas, 2010 § J. M. Coetzee, Maestrul din Petersburg, Humanitas, 2010 § Dan Lungu, Sînt o babă comunistă, Polirom, 2010 § Filip Florian, Zilele regelui, Polirom, 2008 § Filip Florian, Degete mici, Polirom, 2007 § Dan C. Mihăilescu, Cărţile care ne-au făcut oameni, Humanitas, 2010 Ion Manolescu, Derapaj, este cartea pe care o citesc acum... Mã impresioneazã expresivitatea, îndrãzneala stilisticã şi sensibilitatea vizualã a noii literaturi ... Dani Godja: Cum aţi motiva un tânăr să se întoarcă in Sighet după terminarea studiilor universitare? Bout Odarca: Dificil de motivat! Depinde mult de ceea ce doreşte de la viaţã... Profesional te poţi realiza , oriunde te-ai afla ... Dani Godja: Ce muzica îndrăgiţi şi cum aţi ajuns să aveţi aceste preferinţe? Bout Odarca: Îmi place sã ascult muzicã...In mod special muzica anilor 80-90: Iris, Compact, Savoy, Semnal M, Angela Similea, Mirabela Dauer, Laura Stoica; Ace of Bace, UB 40, Boney M, Modern Tolking, muzica popularã instrumentalã, dar şi hiturile fiecãrei veri ... Dani Godja: Mai aveţi timp pentru hobby-uri? Care ar fi acestea? Bout Odarca: Lectura , sportul, drumeţiile... Îmi fac timp! Dani Godja: Vă mulţumesc pentru amabilitatea cu care mi-aţi răspuns la întrebări. Dacă doriţi să ne mai spuneţi ceva, finalul interviului vă aparţine. Bout Odarca: Mulţumesc şi eu ... Voi încheia cu ,,Jurnalul unui dascãl ...'' Fragmente din jurnalul unei diriginte - iunie , 2001 - 15 Septembrie 1996 – Un nou început de an şcolar. E unul aparte pentru mine: iau clasa a IX-a. Elevi cu flori, sfioşi, curioşi, emoţionaţi. Părinţii la fel. Facem cunoştinţă. Simpatie la prima vedere. Mi-s dragi... Vom reuşi să colaborăm? - Octombrie – Primele note, bucurii, dar şi plânsete! - 8 Martie – Ne dăm în spectacol în faţa părinţilor: dramatizare „Un pedagog de şcoală nouă”, un dans ţigănesc, cântece şi poezii. Reuşim să ne dăm în spectacol... - Mai – Excursie la Cluj. Vedem multe. Ne place. Ne întoarcem în Sighet cu gândul de a reveni ca studenţi, la Cluj. - 1998 – Excursie la Felix şi Peştera Urşilor. Ştim să ne distrăm frumos şi bine... - Clasa a X – Citim clasicii. Nu-l înţelegem pe Eminescu. E frumos, dar greu de înţeles. Deocamdată învăţăm pentru note. - 1999 – Suntem mai mari. Începem să citim din plăcere. Ne place să comentăm, să criticăm, ba chiar să-l judecăm pe Ion într-un proces literar, în care aproape că reuşim să-l scoatem nevinovat, chiar dacă nu suntem de acord că poţi clădi fericirea ta pe nefericirea altuia. Părinţii sunt de faţă. Sunt de-a dreptul uimiţi! Aceştia sunt copiii lor? Dar când s-au maturizat? - Primăvară – Discutăm mult şi controversat „Ultima noapte de dragoste, întâia noapte de război”. Reţinem: „Câtă luciditate, atâta dramă”! - 15 Februarie 2001 – Ziua îndrăgostiţilor. Vorbim despre IUBIRE... Oare în toţi aceşti ani am reuşit să-i fac să înţeleagă finalul romanului lui Marin Preda: „Dacă dragoste nu e, nimic nu e!” Cred că da, după cum gândesc... - Martie 2001 – Ne certăm. Stăm de vorbă. Spunem cuvinte lungi, sticloase, aproape contradictorii, până când cuvintele mele (ale profesoarei de limba română) se transformă în necuvinte şi-atunci devin femeie, mamă... Nu-i înţeleg! Ba-i înţeleg! Ba nu! Ba da! Recunosc. Ei au dreptate. - Mai 2001 – Nu ştiu câtă limbă şi literatură română au învăţat/i-am învăţat în toţi aceşti ani, dar eu, eu nu credeam să-nvăţ a rămâne tânără vreodată. Ei m-au învăţat asta: ,,mi-aţi redat tinereţea, optimismul, încrederea în sine, în propriul potenţial... Ce bine că sunteţi! Ce mirare că exist!''. Două generaţii diferite, lovindu-se, amestecându-se două culori ce s-au văzut sau nu în toţi anii aceştia. Una foarte de jos întoarsă spre şcoală, una foarte de sus, aproape ruptă din viaţă şi... înfrigurata şi neasemuita luptă a minunii că sunteţi şi veţi fi UNICI în viaţa mea! Să nu uitaţi niciodată că şi-atunci când v-am certat, v-am iubit ca şi pe propriul copil, având cele mai nobile intenţii. Dragii mei, voi sunteţi o întâmplare fericită a vieţii mele, şi-atunci fericirea dinlăuntrul meu e mai puternică decât mine, decât oasele mele, pe care mi le scrăşniţi în îmbrăţişările voastre şi-ale mele mereu dureroase, minunate mereu. - 14 Iunie 2001 – Un ultim clopoţel. A fost şi soare, au fost şi ploi. Elevii sfioşi, curioşi şi emoţionaţi au crescut. Sunt acum frumoşi, curajoşi, încrezători în propriile forţe, pregătiţi pentru drumul vieţii... Am reuşit să-i îndrum bine în toţi aceşti ani??!! Nu ştiu... Întotdeauna e loc de mai bine. Tot ce ştiu e că am comunicat mult, am ştiut multe dintre problemele lor, ale părinţilor lor şi ei au ştiut problemele mele... Am fost ca o familie uniţi la bine şi la rău, o relaţie amiabilă care sã sperăm că va dăinui peste ani. Iubiţi absolvenţi! Vă doresc din tot sufletul atât vouă, cât şi părinţilor voştri sănătate, frumuseţe, nobleţe, eleganţă, putere de a răzbi în viaţă, de a tinde şi a pretinde cât mai multe de la viaţă, dar mai ales vă doresc înţelepciune, căci numai cei „înţelepţi vor fi fericiţi”. Mult noroc şi multe succese în viaţă! Dupã 10 ani...2011, 27 august Emoţionant ! Ne-au copleşit amintirile, bucuriile, mãrturisirile, revederile... Din 26 de absolvenţi, prezenţi 17...Absolut toţi sunt foarte frumoşi , mulţumiţi de ceea ce au reuşit sã facã în cei 10 ani : 24 au studii superioare; 11 lucreazã în învãţãmânt; 1 SRI, 2 avocaţi, 1 medic veterinar, 1 asistent social, 4 sunt în strãinãtate, 1 director marketing...Realizaţi atât profesional, cât şi pe plan sentimental...Sunt foarte mândrã de ei !!! O generaţie care mi-a dat puterea de-a crede în menirea dascãlului... Ce frumos e sã fii dascãl !!! AUTOR: Dani Godja Octombrie 2011 www.sighet-online.ro 
|
