Totuși, dat fiind că se știe că poetul Paul Celan a preferat și privilegiat limba germană în scris, autenticitatea documentelor în română trebuie probată fără echivoc. Astfel, manuscrisele vor trebui analizate din punctul de vedere al scrisului (formă caractere, aliniere, corecturi, etc.) şi trebuie probat că nu sunt traduceri efectuate de către o altă persoană. Trebuie verificat fondul arhivistic şi sesizate și variantele intermediare, dacă ele există.

Aceasta pentru a proba caracterul lor de autenticitate de netăgăduit. De asemenea, publicarea scrisorilor sale în română către Petre Solomon, dar și în franceză, ar fi de dorit, precum și comparații de stil. Aceasta pentru că doamna critic din literatura germană le-a catalogat drept neobișnuite pe anumite considerente. Înlăturarea suspiciunilor ar fi de dorit.

Poetul Paul Celan este un autor bucovinean de limbă germană, originar din Cernăuți. De la Dânsul ne-au rămas scrieri în limba română din perioada când a locuit și trăit la București (un număr de poeme în versuri albe și proză scurtă poetică), precum și corespondența cu prietenul său, Petru Solomon, corespondență care, de la un moment dat, începe să fie scrisă în limba franceză din anul 1958 (dar cu două excepții). Poetul Paul Celan era nativ în limba germană (limba sa maternă), limbă în care continuă să scrie poezeie considerată drept una dintre cele mai mari creații poetice ale secolului XX. De la "Dragul meu Petrică", stilul se schimbă în "Mon Cher Pierrot". Scrierile în română ale periodei bucureștene  sunt catalogate drept neobișnuite de una dintre Doamnele din critica literară germană. Petre Solomon etichetează prozele sale scurte poetice bucureștene drept meteoritice. Poetul Ion Caraion îl publică în revista Agora în 1947 cu trei poeme, dar în germană, deși primise și versiunea română, ceea ce ne face să ne punem întrebări asupra calității unor versiuni române ale poemelor Sale. E îndoielnic că a scris direct în română, aceste scrieri fiind traduceri sau versiuni . Este posibil să fi conceput în minte în germană și să fi așternut în scris în română. Decizia poetului Ion Caraion ne arată că versiunile originale erau cele germane, care aveau o suplețe și o vibrație superioare (la cele care au fost și transcrise pe hârtie), Dânsul preferându-le celor de limbă română (probabil mai neizbutite).

Poetul Paul Celan este un autor bucovinean de limbă germană, originar din Cernăuți. De la Dânsul ne-au rămas scrieri în limba română din perioada când a locuit și trăit la București (un număr de poeme în versuri albe și proză scurtă poetică), precum și corespondența cu prietenul său, Petru Solomon, corespondență care, de la un moment dat, începe să fie scrisă în limba franceză din anul 1958 (dar cu două excepții). Poetul Paul Celan era nativ în limba germană (limba sa maternă), limbă în care continuă să scrie poezeie considerată drept una dintre cele mai mari creații poetice ale secolului XX. De la "Dragul meu Petrică", stilul se schimbă în "Mon Cher Pierrot". Scrierile în română ale periodei bucureștene  sunt catalogate drept neobișnuite de una dintre Doamnele din critica literară germană. Petre Solomon etichetează prozele sale scurte poetice bucureștene drept meteoritice. Poetul Ion Caraion îl publică în revista Agora în 1947 cu trei poeme, dar în germană, deși primise și versiunea română, ceea ce ne face să ne punem întrebări asupra calității unor versiuni române ale poemelor Sale. E îndoielnic că a scris direct în română, aceste scrieri fiind traduceri sau versiuni . Este posibil să fi conceput în minte în germană și să fi așternut în scris în română. Decizia poetului Ion Caraion ne arată că versiunile originale erau cele germane, care aveau o suplețe și o vibrație superioare (la cele care au fost și transcrise pe hârtie), Dânsul preferându-le celor de limbă română (probabil mai neizbutite).

A reprezenta sculptural evenimente desfășurate temporal în viața cuiva este extrem de dificil. Cine ar încerca așa ceva ? Cine ar încerca să redea foșnetul pădurii sau livretul inclus în albumele: "Păsări cântătoare din Laeken", înregistrate de ornitologul Ludwig Karl Koch, apărute în 1952 în mod sculptural ? Pare lejer de fapt, nu ? Se sculptează notele muzicale în bazorelief. Nimic mai simplu de fapt. Dar ca să redai evenimente desfășurate temporal în viața cuiva în materie solidă (pietră, lemn, bloc de sare cristalizată, sticlă ori gheață) nu ne apare drept facil ori evident.

Analizând o lucrare a Dlui. Maestru Marius Leonte, credem că Dânsul ar fi reușit ceea ce noi nici măcar nu am îndrăznit (bazorelieful coloanei infinitului a fost stopat în bloc de intervenția categorică a părinților și vecinilor revoltați. Păcat, ar fi ieșit o lucrare continuă, reprezentativă, demnă de clasat la UAP). Inserăm lucrarea Dlui. Maestru Marius Leonte și o comentăm așa după cum ne pricepem.

Ce a fost cu acea lucrare care a jignit o Primăriță a Capitalei ? Părea plagiat după Principesa X, dar nu avea finisajele atât de fine. Am asemănat-o cu un obuz intrat într-un zid.

Dar dacă explicația este mai simplă ? Putea fi straponul de autoritate al Primăriței care a decis demolarea lucrării. Probabil că așa și era. Arta  nu este pentru oricine.

Limbajul artei este unul deosebit. Un compliment măgulitor este luat de către cineva ca o jignire. Aceasta datorită multivalențelor mesajelor artistice.

Că Sistemul Penitenciar românesc de mare siguranță este un spațiu (protejat) de canonizări pe bandă automată aflăm de pe internet.

Am văzut că nu preoții creștini îmbogățesc sinaxarul, ci calitatea de netăgăduit a Sistemului Penitenciar Românesc. Faptul că episcopul Tit Liviu Chinezu a murit înghețat la Sighet în 15 ianuarie 1955 nu se datorează cum scrie în raportul medico-legal din motive de hipotermie, ci pentru că era sinucis în credința Dânsului, adică înghețat în unirea sa greco-catolică cu Roma. Oricum, Dânsul era episcop de penitenciar (hirotonit în episcopie în data de 03 decembrie 1949 la Căldărușani), doctor în teologie (de Roma).  Deci meritele îi aparțin Sistemului Penitenciar românesc care a făcut atâtea sacrificii pentru Sfinți (inclusiv prin prognoze meteo, printr-o iarnă aspră cu frig siberian și omăt mare cât casa).

Pentru a răspunde la această întrebare simplă apelăm iar la memorialistică. Dar cum scriem pro-bono, apelăm doar la surse libere (netaxabile).

Dar intuiția ne spune că Radu Lecca a avut un merit, dar nu neapărat pentru evreii din România, ci pentru cei din restul Europei care cotizau (ori puteau să cotizeze). Dacă el a dezvoltat conceptul: "nu fierbi găina grasă nejumulită de pene și fulgi", atunci are un merit incontestabil de intermediar între liderii comunității mozaice din România și diplomatul Constantin Karadja și interpușii săi din consulate (evident, altruist și benevol, nu ?). La acțiune au aderat evident la fel altruist și benevol (doar cu foarte minore pretenții pecuniare) și germani, unși prin sistemul intermediar instituit de Lecca. Germanii înțelegeau că nu au de ce să renunțe la beneficiile unor acțiuni la societăți de transport, dacă acestea produceau venit constant (un punct de vedere absolut corect. Trebuie să ne gândim și la ziua de mâine, chiar dacă viața ar fi pro-bono). Circa 51.000 de persoane ar fi avut vize și pașapoarte astfel. Mareșalul trebuie exonerat de o asemenea acuză (totul se datora avidității unor funcționari).

 Doamna întreabă: <De ce sunt ideile decadente în artă ?>. <De când Adam a mușcat din fructul din copacul interzis totul e decadent în artă și nu numai !? Iar de când apa s-a scumpit datorită Vichy-ului francezilor nicio idee nu e originală>. <Adică ?>. <Pentru intrarea în Uniunile de Creație, o lucrare e apreciată și după caracterul de originalitate. Ori ideile nu costă. Dar eu vreau să intru în UAP și să fac lucrări originale>. <Dacă realizezi tapițeria o să intri>. <Nu, vreau în sculptură. Numai că ideea trebuie să fie originală>. <Păi ce e greu ? Fă o lucrare originală !>. <Nu știu care idee să o sculptez: "foșnetele pădurii" sau "zori de zi la Hiroshima și Nagasaki">. <Sculptează a doua idee>. <Da,  dar o voi redenumi: "Înălțări", în engleză "Redemptions">. <Pare interesant. Să o văd terminată și am să mă pronunț.>. <Voi folosi ca fond oglinzi. Acela va fi suportul. Le voi murdări cu negru de fum reprezentând siluete de oameni spulberați de suflul exploziei. Dar va trebui să dau explicații.>. <Ce vei scrie în explicații ?>. <Oglinzi oglindite în oameni-trecut>. <Realizează lucrarea să vedem ce vor spune cei de la UAP despre ea. Dacă vor înțelege ceva>. <Probabil că nu vor înțelege. Dar dacă aș alege pictura mi-ar fi mai ușor>. 

 Doamna întreabă: <Ce tot minți cu nerușinare ? Îngheață apele la minciunile tale>. <Adică ?>. <E rândul tău la "adică" ? Răspunde la întrebare. Ultimele articole sunt pline de minciuni gogonate !?>. <Da, dar ei publică on-line (tot pro-bono) cu întârziere>. <Am fost informată că sunt nereguli în ceea ce scrii>. <Mă abțin și voi răspunde doar punctual>. <Ai spus de episcopul greco-catolic numit Chinezu că ambasada Chinei nu s-a sesizat de articol. Nu era român ?>. <Da. Dar era Chinezu>. <Şi numele de la ce ar veni ?>. <De la demnitatea cnezială sau e nume iliric sau dalmatic –din tribul delmaetae- de sorginte veche de la o localitate numită astfel din Dalmația: Chinna>. <Ce toponime se mai numeau astfel ?>. <Marea Chinneret sau Genesareth>. <Unde ?>. <În Palestina. Temporibus Judicum et Regum. Adică în timpul Judecătorilor și Regilor>. <Dar altele ?>. <Satchinez/Knees/Temeskenéz în Timiș sau Chinușu/Kénos din Harghita>.  <Ambasada Chinei nu avea de ce să se sesiseze. Nu era cetățean chinez>. <Dar era prin antroponim Chinezu>. <Nu era cetățean chinez. Punct. Ce cetățenie avea ?>. <Probabil română dacă era din Transilvania de sud, probabil o avusese și pe cea maghiară dacă era din Transilvania de Nord.

Cred că odată cineva l-a întrebat pe co-autor pe stradă (după ce exprimase păreri proprii despre opere expuse de Maestrul Dr. în filosofie Dl. Marius Leonte). <După tine asta e artă ?>. Co-autorul a replicat probabil: <Chiar artă nu este. Este filosofie a artei expusă publicului. Dar extrem de subliminală>. Co-autorul nu mi își amintește dacă cel care a întrebat purta uniformă de polițist local, căci amintirile s-au estompat.

Dr. în filosofie Dl. Marius Leonte a creat multe ființe, dintre care unele aduc a reptile preistorice din epoci străvechi de luxuriată vegetație. Este omul contemporan altceva decât ultimul dinozaur (alături de păsări care descind autentic din dinozauri), doar că are sângele cald (adică termo-reglare) și autonomie doar până la marea (ultima) hipo-termie.

Dr. în filosofie Marius Leonte a intrat în hipo-termie (de fapt în Marea veșnicie) la 11.08.2021.

De ce a dat Maestrul Dr. în filosofie la Artă Plastică ? Pentru a urma cursurile Facultății de Filosofie. Dar ce făcea la cursuri ? Desena tot timpul. De aceea la Dr. în filosofie Marius Leonte nu vom găsi tratate de filosofie, ci sculpturi reducționiste al căror sens este unul filosofic subliminal în spectru larg al curcubeului. Adresându-se publicului larg, arta sa exprimă extrem de mult (o paletă largă de sugestii) cu foarte puțin.

                O gheară porcină încătușată drept ridicată de un stâlp poate exprima un Manifest anti-genocidar anti-Crăciun (chiar și porcul este ființă), ori o atitudine reprobabilă față de votanții liberi deschiși pentru Da (două sugestii: la votul deschis, Porcul nu mai scurmă ci îl acuză pe Domnul Dumnezeu de cele ce se întâmplă, a doua: Porcii aderă magnetic la majoritate căci ei nu au cârcoteli, grohăitul lor este numai cu Da).

 Cât de decadente pot fi ideile în artă vom analiza din trei lucrări decadente ? Totuși, între cele trei lucrări există o legătură fundamentală. V rem să exemplificăm și cu lucrări realiste, corecte.

                Prima: lucrarea Dlui. Dorin Coltofeanu ne arată cum devine pământul și e ilustrată în Sfânta Scriptură prin pasajul din Geneza 3:18-3:19, cităm: "blestemat să fie pământul din cauza ta. Cu trudă îi vei mânca roadele în toate zilele vieții tale. Spini și mărăcini îți va da și vei mânca plantele câmpului. În sudoarea feței tale îți vei mânca pâinea până te vei întoarce în pământ, căci din el ai fost luat. Căci țărână ești și în țărână te cei întoarce". Totuși, arătura solului nu este o soluție. Datorită eroziunii solurilor. Ci semănatul direct în miriște ar fi o soluție. Anii sabatici sunt importanți pentru regenerarea solului mai scrie în Sfânta Scriptură. Și solul trebuie să se odihnească.