Politistii de frontiera din cadrul I.T.P.F. Sighetu Marmatiei au descoperit si confiscat, in ultimele 24 de ore, 20.000 de pachete cu tigari de provenienta ucraineana in valoare de 176.000 lei, cantitate ce urma sa ajunga pe piata neagra de desfacere. Cea mai mare captura a fost facuta in Satu Mare, insa tigari de contrabanda au fost descoperite si pe malul raului Tisa, in apropiere de Sighetu Marmatiei. In timpul unei actiuni, un politist de frontiera a fost lovit de un contrabandist.

Astazi dimineata, la ora 7.30, un echipaj de prim ajutor al pompierilor militari din Bogdan Voda s-a deplasat la intrare in localitatea Salistea de Sus unde s-a produs un accident rutier. Paramedicii au preluat o victima, Ioan V. (23 ani), pe care l-au transportat la Spitalul Orasenesc din Viseu de Sus pentru a primi ingrijiri medicale de specialitate. Politistii au deschis cercetarile pentru a stabili exact circumstantele producerii accidentului.

Un alt eveniment rutier a avut loc sambata seara, 26 iulie, in jurul orei 22.30 pe strada Mocanitei din municipiul Sighetu Marmatiei. La fata locului a intervenit un echipaj al pompierilor militari de la descarcerare care au scos o victima din masina distrusa. Aceasta a fost transportata la Spitalul Municipal Sighetu Marmatiei.

Centrul de Transfuzie Sanguină Maramureş are nevoie urgentă de sânge, pe toate grupele. |n perioada concediilor, numărul donatorilor a scăzut drastic, astfel încât instituţia nu reuşeşte să onoreze numărul mare de cereri.

„A scăzut numărul de donatori, iar acest lucru este valabil în toată ţara. |n general, pe perioada verii scade numărul donatorilor. Am avut zile cu 14 donatori, cu 25, deci cam o medie de 20 de donatori pe zi. Dar este un număr foarte mic, pentru cererile pe care le avem, din păcate. Este nevoie de sânge în permanenţă, în orice grupă şi orice Rh, pentru că cererile sunt foarte mari, iar noi nu le putem onora în totalitate. Dacă nu avem donatori, implicit nu avem şi sânge. Dacă mai sunt alte judeţe care ne pot ajuta, mai primim şi atunci mai dăm la spitalele unde este nevoie.

Ar fi necesară o promovare a donării la cote maxime, pentru că lumea trebuie să înţeleagă că dacă nu sunt donatori nu este nici sânge. Iar sângele nu poate fi înlocuit 100% cu altceva”, a declarat Daniela Veber, biolog principal în cadrul Centrului de Transfuzie Sanguină. Spitalele, la rândul lor, cer aparţinătorilor bolnavilor care au nevoie de transfuzii, să meargă să doneze, pentru a putea salva viaţa pacienţilor.

Ada Milea in concert la Memorial Sighet (26.07.2014). Vedeti mai jos si alte secvente video de la concert.

 Tânărul locotenent Giovanni Drogo  pleacă în munţi, la Fortăreaţa Bastiani, prima sa garnizoană. Se îndepărtează din ce în ce mai mult de localitatea natală, cu nostalgia specifică unui asemenea moment.                                                                                                                         

 In acele momente, 

Pentru cinefilii ce au vizionat anterior „Whose life is it anyway?” cu Richard Dreyfuss în rolul principal sau „Mar adentro” cu Javier Bardem, filmul „ The Diving bell and the butterfly “, care a primit patru nominalizări la premiile Oscar în anul 2008 şi a caştigat un Golden Globe pentru cel mai bun film într-o limbă străină, nu a mai reprezentat o surpriză din punct de vedere al subiectului abordat, dar a însemnat totuşi o revelaţie din punct de vedere al perspectivei la care a recurs regizorul Junian Schnabel, care a prezentat tot universul exterior prin intermediul singurei părţi anatomice rămase nefectate de paralizie din corpul redus la tăcere al fostului redactor-şef al revistei Elle Jean Dominique Bauby - ochiul său stang sau mai bine zis pleoapa mobilă a ochiului său stang. De aici a rezultat o cinematografie superbă şi originală, un joc permanent de lumini şi umbre, o beţie de imagini clare alternand cu imagini estompate şi şterse, în funcţie de modul în care se modifica campul vizual al eroului principal, mult alterat de incapacitatea totală a acestuia de a-şi folosi ochiul drept.

Mă gandeam la un moment dat că nici dacă aş înmulţi cu trei drama prin care a trecut personajul Ken Harrison din filmul „Whose life is it anyway?”, care avea trupul paralizat de la mijloc în jos şi nici dacă aş înmulţi cu doi tragedia experimentată de personajul Ramon Sampedro din filmul „ Mar Adentro“, care suferea de tetraplegie spastică, tot nu aş reuşi să concep cu mintea ceea ce trebuie să fi simţit un bărbat atrăgător, cuceritor ca un Cassanova modern, activ, dinamic şi inteligent precum eroul Jean Dominique Bauby cand a înţeles că a fost redus de un atac vascular cerebral la stadiul de legumă, la o condiţie mai mult sau mai puţin animalică, cu deosebirea că toate funcţiile cognitive i-au rămas intacte (lucru şi mai cumplit pentru că te ajută să conştientizezi mai clar nenorocirea care ţi s-a întamplat şi modul ireversibil în care îţi va influenţa aceasta viaţa pe viitor).