Codruţa (Drăgan) Lojewski s-a născut pe 23 august 1979 in Sighetu - Marmatiei si a locuit aici până la vârsta de trei ani când s-a mutat impreuna cu familia în Baia Mare. Este absolventa a Facultatii de Compoziţie, Muzicologie şi Pedagogie Muzicală din Bucuresti. Are un masterat in compoziţie muzicală şi cântă din 2001 alături de soţul ei, Mihai Lojewski, in grupul folk Cantos, şi cum puţini sigheteni o cunosc pe Codruţa şi activitatea sa muzicală, vă invit să aflaţi mai multe informatii din interviul următor. Lectură plăcută!

 Dani Godja: Când şi cum ai ajuns la muzica folk? 

 Codruţa Lojewski:  In seara de 21 spre 22 februarie 2001, intr-un club bucurestean, după ce tocmai se terminase un concert „ Iris”, l-am cunoscut pe Mihai. Atunci m-am indrăgostit şi de el, şi de compoziţiile lui. După două, trei zile am cântat prima oară impreună...de fapt au fost primele mele incercări de a improviza cu flautul in acest gen muzical. Aşa a inceput „povestea”...

Dani Godja: Puţini sunt atenţi la muzica voastra, poate fiindca este mai complexă şi mai puţin cantabilă ca a altor muzicieni de folk. Cum ai descrie muzica grupului Cantos?

 Codruţa Lojewski: Putini, dar...buni! Compozitiile sunt, la origine,  ale lui Mihai. Intervenţiile flautului, „crescut”, anterior proiectului „Cantos”, in zona muzicii clasice, intregesc partea muzicală. Cred că Maria Gheorghiu a fost foarte inspirată când a descris muzica noastră ca fiind „folk de camera”.

Dani Godja: Ce mai inseamnă folk-ul şi de ce crezi că tot mai puţini tineri îl ascultă?

 Codruţa Lojewski: Din punctul meu de vedere, folk-ul autentic inseamnă , în esenţă,  starea de spirit a creatorului-subiect, individ bine ancorat şi cu „antena omnidirectională” în universul complex  in care trăieşte,  universul exterior şi cel interior, deopotriva. Această stare e transpusă şi, astfel, transmisă  prin intrepătrunderea dintre sunet muzical şi cuvânt, intr-o forma cât mai simplă, directă , firească şi accesibilă , însă, totodata şi în mod obligatoriu, consistentă, personală şi sinceră. Privind din această perspectivă, nu  tot ceea ce e încadrat azi, generic, sub aceasta titulatura mai inseamnă, cu adevarat, folk...

Aş spune, apoi, că tot mai puţini tineri ascultă muzică de calitate şi că tot mai puţini tineri mai şi citesc in ziua de azi. Printr-o simplă deducţie logică ajungem, aşadar, la concluzia amintită de tine mai sus. Motive sunt destule, din păcate. Mediul familial şi cel educaţional in care se formează ultimele generaţii , chiar dacă, teoretic, mai incearcă să impună sau să inducă un sistem de valori corect , sănătos, duce o lupta fără prea mari şanse de izbândă cu tot ceea ce inseamna mass-media. Şi cum, cu foarte puţine excepţii, mass-media e orientată spre câştigul imediat, face lesne rabat la calitate. Trăim, după cum bine ştim, intr-o uluitoare societate de consum, in care cultura se află intr-o regretabilă şi profund  dezolantă cădere.

Dani Godja: Ce inseamnă compromisul pentru un artist si pentru arta sa?

 Codruţa Lojewski: O indepartare de eul creator şi, implicit, un „alb-murdar” al creaţiei. Scopul sau cauzele sunt evidente, in lumina celor pe care le-am menţionat în răspunsul anterior.

Dani Godja: Grupul Cantos a debutat in 2001 in Baia Mare, iar de atunci performanţele se ţin lanţ de voi. Care sunt cele mai importante dintre ele?

 Codruţa Lojewski: Da, sună bine, recunosc! Mulţumim! 

Eu aş spune că încercăm să ne ţinem noi, pe cât putem, de performanţe!

Pe lângă  recitalurile din Bucureşti şi din ţară (şi nu numai, pentru că am cântat de câteva ori si in festivaluri de gen din Bulgaria) şi  apariţiile in emisiuni radio şi tv, la festivalurile-concurs la care am participat in perioada  2001-2005 am obţinut câteva premii importante, dintre care amintesc:

2001 - Premiul „Vali Sterian” la Festivalul National Concurs de Muzica Folk „Om bun”-Bucuresti

2002 - Premiul I la concursul Naţional de muzica folk „Voci tinere”- Caracal

2004 - Premiul I la Concursul National de Muzica Folk si Poezie „Floare de ger”- Calafat

2005 – Premiul I la Festivalul National de Folk şi Balada „Poarta sarutului”- Târgu-Jiu

O mare bucurie şi-un mare elan ne-a „cauzat” Nicu Alifantis, la  „Festivalul de Muzica Tânără PROMETHEUS”( Sfântu Gheorghe- Delta Dunării, iulie 2005), când ne-a spus că, dacă era să hotărască el, şi nu publicul, premiul festivalului, l-ar fi acordat grupului „Cantos”. Apoi, după vreo doua luni , ne-a sunat şi ne-a invitat să deschidem un concert de-al său, sustinut in Bucuresti, la Sala Palatului. Si-acum (si-ntotdeauna!) regretăm ca n-am putut să onorăm invitaţia, pentru că noi eram în celălalt capăt de tară, in Baia Mare, iar in ziua ulterioară concertului...ne căsătoream! Dacă am fi avut avion personal...:)

Dani Godja: Flautul este a doua voce în muzica voastră. De unde pasiunea pentru acest instrument?

 Codruţa Lojewski: Să-ţi zic sincer: eu am studiat pianul in clasele I-V, la Liceul de Artă din Baia Mare. Pentru că, în tot acel timp, parinţii mei n-au reuşit să-mi cumpere pian, am renunţat...şi-am ales flautul (imi oferea şcoala instrument, pe parcursul anilor de studiu). Pasiunea sau, altfel spus, „pofta” a venit „mâncând”! Iar Mihai, după cum spune el (si-l cred! :) ) a fost un mare norocos: de ani de zile căuta un flaut, care-a venit cu bonus de...nevastă! :)

Dani Godja: Ce reprezintă Nichita Stănescu pentru voi?

 Codruţa Lojewski:...Îngerul Blond ale cărui câteva bucaţi de Poezie si-au nascut acordurile de chitara, melodia vocii şi melodia flautului...”Cantos”.

Dani Godja: Ce înseamna pentru un muzician a cânta (în faţa uşii unei scoli de muzică, de exemplu, cum vi s-a întâmplat la Sighişoara) iar oamenii să se oprească s-asculte?

 Codruţa Lojewski:...cea mai frumoasă amintire de până acum a „Cantos”-ului. Am fost câţiva ani la rând in Sighisoara, la Festivalul de Artă Medievala. Am cântat multe ore, din multe zile, in „locul nostru” ( aşa-i ziceam), in fata uşii şcolii de muzica. Îmi amintesc că, prima oară când am cântat acolo, am inceput cu „Om bun, deschide-ne poarta...” ( Dan Andrei Aldea) şi, după câteva secunde, portarul a deschis larg uşa, zâmbind...O spunem mereu: energia pe care am simţit-o acolo, impreuna cu oamenii care se-opreau să ne-asculte, n-am mai simţit-o niciodată, in niciun alt loc, atât de intens, atât de profund, atât de sincer şi frumos...

Dani Godja: Cum arată viaţa de familie a unui cuplu cu doi copii care e mereu împreuna atât pe scena cât şi acasă?

 Codruţa Lojewski: Ca o inimă!...

 E mai greu atunci când repetăm, că trebuie să stăm cocoţaţi cine ştie pe unde, că se-ntind copiii ( Mara-3 ani si Teodor-5 ani) la instrumente...şi n-ajung...si-ncepe nebunia: muzica in acompaniament de mârâieli şi scâncete! Da’ câteodata îi impresionăm...şi-atunci cânta şi dansează!

In Tabara de Folk de la Calafat n-am avut scapare: a trebuit sa cedăm rugăminţilor  înfierbântate ale lui Teo şi l-am lăsat pe scenă, la microfon. A cantat şi...a primit aplauze muuult mai multe decât noi! :)

Dani Godja: Care e muzica cu care ai crescut şi care ţi-a ramas aproape de suflet până  acum?

 Muzica clasică .

Dani Godja: Ce amintiri ai legate de Sighetul natal?

 Codruţa Lojewski: M-am născut in Sighet şi am stat acolo până pe la 3 ani. De atunci am o amintire „tare”(!!!), de când am trecut podul dinspre frumoasa Gradina Morii, inspre  Dealul Solovan. Podul era facut din scânduri de lemn si, pe-alocuri, lipseau bucati! (NR: E la fel si acuma.) Asta pe langa faptul ca intreg podul se balansa! Nu, n-am  cazut :) (mami sigur mă ţinea de mâna, dar asta nu-mi amintesc), insă am trăit o spaima cumplită atunci! Şi-acum văd in faţa ochilor gaura  şi apa involburată a Izei!

Apoi mi-au ramas in amintire câteva momente dintr-o  vacanţă petrecută cu bunicii materni, care locuiau in Sighet si pe care i-am iubit enorm. Bunica mea era o femeie foarte frumoasă, din Deseşti. Dansa şi cânta minunat (si mama i-a moştenit talentul). Din păcate mi-am pierdut bunicii foarte repede, pe cand eram la gradiniţă. Întotdeauna când ajung in Sighet şi revăd blocul in care locuiau (aflat undeva pe dreapta, dupa ce se intra in oras), retrăiesc  fericirea  de copil răsfăţat de bunici...bunici ca din carţile cu poveşti....

Imi mai  amintesc cu foarte mare placere un microrecital de flaut pe care l-am sustinut „in deplasare”  la Scoala de Muzica din Sighet, eu fiind, dupa cum am mai menţionat, elevă la Liceul de Arta din Baia Mare.

...si o  amintire plina de folk de la ultima trecere prin Sighet, când deja exista „Cantos”-ul. E vorba de o cântare, impreună cu prieteni tare dragi de-acolo, Nicu Doboş şi colegii de grup din Prefix Maramures. Ce vremuri...

Dani Godja: Care sunt cărţile care ţi-au marcat copilăria şi care te-au facut să iţi doreşti să urmezi o astfel de carieră? 

 Codruţa Lojewski: Nu, n-a fost vreo carte care să mă fi marcat direct in felul ăsta.

In copilaria fragedă am fost fascinată de o carte despre Nadia Comaneci (imi plăcea extrem de mult sportul). Cartea avea multe fotografii şi cred că m-am uitat de sute de ori la ele. Am suferit foarte, foarte mult pentru că tatal meu nu mi-a permis să merg la antrenamente de  gimnastică.

In anii de scoala m-a marcat Bacovia. „Monosilab de toamna”, ţin minte, m-a zguduit de-a dreptul!

Cartea care mi-a intărit cu adevarat sentimentul ca nu mă voi putea desparţi niciodată de muzică  am citit-o mai tarziu, când aveam 17 ani (şi deja eram aproape sigură că voi da admitere la o universitate de muzică). E vorba de „Cioran si muzica” ( Antologiile Humanitas,1996, selectia textelor de Aurel Cioran, editie ingrijita de Vlad Zografi), o carte pe care o recomand cu tot sufletul celor care n-au citit-o incă.

Dani Godja: Iti multumesc pentru timpul acordat si te asteptam in Sighet, poate chiar pentru a ne oferi candva, alaturi de sotul tau, un concert Cantos.

 Codruţa Lojewski: Cu tot dragul!

Mulţumesc si eu, de asemenea, pentru acest interviu!

Sper să cântăm cât de curând in Sighet, să oferim sincer o bucată din sufletul nostru oamenilor frumoşi de-acolo si-n schimb să luăm o gura de aer proaspat din locul in care m-am născut, un loc cu totul special!

Autor: Dani Godja

Aprilie 2011

www.sighet-online.ro