În Sighetu-Marmației continuă înscrierile adresate persoanelor angajate, pentru cursuri de formare profesională GRATUITE în diverse domenii. Singurele condiții sunt ca persoanele interesate să aibă vârsta cuprinsă între 25 și 65 de ani, să aibă domiciliul în județul Maramureș, Bistrița-Năsăud sau Satu Mare și să poată face dovada angajării lor printr-o adeverință de la locul de muncă. Până în prezent pe zona Maramureșului Istoric au fost derulate 2 cursuri, unul de Inspector în domeniul Sănătății și Securității în Muncă și unul de Manager de Proiect. O grupă de bucătari este deja pregătită și așteaptă să înceapă și ei cursul, iar cei interesați pot alege din lista de mai jos a cursurilor disponibile:

Cervara di Roma este un sat din Lazio, unde în jurul artistului ardelean deţinător al unei vile (Robert Wellman) se reunesc periodic mai mulţi artişti transilvăneni, între care şi sasul de origine rârâită după tată (sas după mamă), pictorul Arthur Coulin din anul 1900, apoi în 1908. Vila era numită Vila Maddalena di Cervara Şi era construită în zona munţilor Sabini într-un peisaj prea puţin perturbat de către om de o rară frumuseţe. Acolo, Coulin călătoreşte cu ajutorul unei burse oferite de către stat prima dată (în 1900). Wellman îi găzduieşte cu generozitate, oferindu-le condiţii benefice creaţiei (ăn special pictorilor).

Arthur Coulin era fiul lui Nicolas Coulin şi al Rosei Carolina Mathias din Sibiu. La lecţiile de desen ale Dlui. Carl Dörschlag a fost coleg cu Robert Wellman, Friedrich Schullerus, Octavian Smigelschi.

Pictorul Arthur Coulin a avut şi proiecte de mobilier modern, editare de reviste culturale, sistematizare urbană, grafică de carte.

Sincer, nu ştim cu certitudine câte victime, căci nu este corect politic să ştim.

                Dar de ce nu putem ştii ? Sunt atâtea statistici care se fac în lume cu trenduri, baze de date, averi, comunicare, preferinţe, furnizori, obiceiuri alimentare, maladii genetice şi dobândite şi încă multe altele. Asta ca să ştim ce studii să urmeze descendenţii noştri, cui să lase ce dobândesc şi de ce să se ferească.

                Atunci cum nu putem ştii ? Erau şi oameni la muncă impusă, în special se cunoaşte de coreeni. Dar trebuie să fi fost şi alţii, căci australianul Wilfred Borscht sau Burchell nu s-a dus de florile mărului la Hiroshima la 02 septembrie 1945 (unde megatonele detonate au fost puţintele, iar ciuperca nucleară mititică, nu ca la Nagasaki). De ce a avertizat de efectul radioactiv acest defetist urâcios ? Probabil pentru că a fost şi el serios afectat (dar nu ştia de ce). Ce înseamnă să fi curios. Totuşi, mărturia sa este importantă şi acuzatoare (dar îl incrimina de pseudo-comunist).

Sincer, nu ştim cu certitudine câte victime au fost, căci nu este corect politic să ştim. Dar ce ştim spunem: nu trebuia să fi fost victime în Japonia la încheierea WW2.

Dar ştim câţi supravieţuitori (denumiţi hibakusha în japoneză) mai erau, căci mărturiile Dânşilor sunt postate pe site-ul:https://www.mofa.go.jp/policy/un/disarmament/arms/ testimony_of_hibakusha.

Dânşii sunt enumeraţi astfel cu mărturiile Dânşilor: Dl. Sakamoto Namio ("My Atomic Bonb Experience"), Dl. Kawanami Jungo ("60 Years After the War"). Dl. Yamaguchi Yoshitaka ("My Atomic Bomb Experience"), Dl. Honda Chitoshi ("Gembaku"), Dl. Noguchi Hakyo ("A Diary of My Atomic Bomb Memories"), Dna. Yashitomi Yasumi ("A Memoir of My Atomic Bomb Experience"), Dna. Okumura Ayako ("I Lost My Family...."), Dna Shimohira Sakue ("If Only That War Had Never Occured"), Dna. Yasui Sachiko ("The Experiences of My Family...."), Dna. Shimasaki Jiro (Narowly Escaping Death"), Dl. Tanaka Tsunematsu ("My Experiences of the  A-bombing") Dna.  Kawaguchi Horoko ("Sentiments for My Mother"), Dna. Shimotake Chiyoko (Unforgetable Events That Summer"), Dl. Miyachi Toshio ("Lucky You").

Doamna întreabă: <Ce înseamnă să nu ucizi ? E la particular sau la general ?>. <Cred că este de principiu la general şi nu se referă numai la actul în sine, ci şi a nu grăbi pieirea>. <!?>. <Tutunul şi alcoolul sunt dăunătoare în sine, deci producerea şi comercializarea lor implică anumite consecinţe>. <Asta despre produsele considerate nocive. Mai sunt şi altele ?>. <Da. Jocurile pot conduce accidental la loviri. Trebuie atenţie ca acest lucru să nu se producă.>. <Ce jocuri ?>. <Handbalul este considerat un sport de contact extrem de dur. Precum şi fotbalul, în care miza pare mai mare datorită sumelor în joc şi în care de multe ori se joacă incorect ori se trişează. Adică nu există fair-play>. <De unde sume în joc ?>. <Sume din drepturi de televizare, de retransmitere, ori din pariuri sportive influenţează în sine nu numai rezultatul, ci şi jocul>. <E valabil numai la fotbal ?>. <La toate jocurile de echipă populare: precum baschet, fotbal american, fotbal, hochei pe iarbă şi pe gheaţă, polo, handbal, etc., dar mai mult sau mai puţin. 

Doamna întreabă: <Ce valoare are salvarea fiinţelor ? Şi ar fi posibilă ?>. <Organismele vii se hrănesc cu entropie negativă, altfel spus compensează creşterea entropiei pe care o produc prin vieţuire atrăgând un torent de energie negativă asupra lor pentru a se menţine la un nivel  de entropie staţionar şi suficient de redus>. <În ce scop ?>. <Pentru a amâna prăbuşirea în echilibrul termodinamic (moartea), care echivalează cu entropia maximă>.

                <Care este cea mai utilă formă de entropie negativă ?>. <Plantele găsesc cea mai abundentă formă de energie negativă în lumina solară. Iar reptilele folosesc din lumina solară partea energiei numită căldură şi asta cu folos>. <!?>. <Organismele mari, superioare, după ce folosesc elementele necesare vieţii, le înapoiază într-o formă foarte, dar nu complet degradată, deoarece plantele le mai pot folosi >. <De unde ştii atâtea ?>. <Din Erwin Scrödinger- "Ce este viaţa? –Aspectul fizic al celulei vii- şi Spirit (Conştiinţă) şi Materie", Ed. Politică, Bucureşti, 1980, paginile 90-100>.

Doamna întreabă: <Ce citeşti ?>. <Am căutat la municipalitatea Kassel din Germania şi sunt oripilat de emergenţa unui nou partid sau mişcare extremistă care ne refuză munca în polenizare>. <Cum se numeşte ?>. <"Save the Bees".>. <Adică ?>. <"Salvaţi albinele".>. <Şi ce e greşit ?>. <Să le salvăm noi pe ele ? Să se salveze singure, să zboare spre noi planete unde sunt flori de polenizat. Şi când le găsesc (noile planete), să ne anunţe ca să dăm şi acolo cu chimicale. Apoi, mierea se poate face şi din zahăr, deci nu sunt neapărat originale>. <De-aia trebuie să zboare spre alte planete ?>. <Ele nu au auzit de drepturile omului ? Sunt drepturile omului, nu ale apicultorului. Apicultorii să-şi vadă de albinele lor. Apoi, Dotty pare a avea o dronă care zboară pe lângă ea şi mai puţin o albină>. <Dă-mi să văd. E o albină cu ochelari.>. <Dacă are probleme cu vederea de ce s-a pornit să zboare ? Întâi să-şi rezolve problemele ci dioptriile şi mai apoi să polenizeze. Ele nu înţeleg că insecticidele nu sunt rasiste şi nu diferenţiază între dăunători şi nedăunători ?>. <Poate că nu ştiu !?>. <Dar cine să ştie ?>. <Sigur doar asta înseamnă ? E la individual, nu la general ?>. <Poate înseamnă: salvaţi fiinţele. Căci to bee= a exista, a trăi, a fiinţa>. <Aşa e mai logic>.

De ce nu se interpretează muzica Dlui Sergiu Natra în România? De ce nu se expune opera Dnei. Sonia Natra în România?

Cum pot interpreţii români să înţeleagă notele muzicale, armoniile, sunetele ebraice? Dificil. Dar opera plastică de ce nu se expune? Cum poate iubitorul de artă român să pătrundă arta ebraică? Nimic mai dificil, mai greu.

Deci ne despart notele muzicale, armoniile, sunetele, lutul, piatra, lemnul, culorile, nuanţele, stihurile. Acestea sunt fundamental diferite. De aceea nu se interpretează şi nu se expun lucrările Domniilor lor.

În general, privim cu respect ce e din Ţara Sfântă. Dar nu armoniile, sunetele, liniile, curbele, culorile, mai ales dacă sunt plecate din Ţara Lotrului.

Familia Natra era originară din România. Am sesizat că Dl. Sergiu Natra a fost un mare compozitor (şi în România şi Israel). Dar soţia, Sonia Natra ? Pictoriţă, sculptoriţă, ceramistă, poetă.  O familie remarcabilă de mari artişti. Dintre lucrările Dânsei sunt menţionate: Comunicare (relief ceramic) în Haifa şi un relief ceramic în Hotel Dan Carmel. A avut şi o bogată activitate ca pictoriţă, iar în sculptură a realizat modelaje în ghips expresive. Modelajul este ales ca procedeu prim în producerea sculpturii. Sonia Natra a urmat Şcoala de artă pentru Evrei, profesor M.H. Maxy, apoi I.A.P., absolvită în 1954, cu profesorii: Corneliu Medrea, Constantin Baraschi, Boris Caragea.

Despre pictorul Rubin Zelicovici din Galaţi, alias Rubin Reuven (primul ambasador al statului Israel la Bucureşti) vom aminti ulterior.

Cine este actriţa, scenarista, realizatoarea franceză Josiane Balašković ? De ce ar avea vreo legătură cu alde Wallach ? Tocmai, că nu are. Tatăl său era croat din Tordinci, iar mama sa, Fermande Gatechaut, era din oraşul Nisa. A jucat în multe comedii, la unele fiind şi scenaristă.

Regăsim antroponimul în România ? Evident, dar unde ? Într-o localitate locuită predominant de maghiari, numită Szalacs –română Sălacea- (dependent este satul Otomani) din Bihor. Primarul era la un moment dat domnul Horváth Béla, ceea ce ar confirma legătura indirectă cu Croaţia.

În 1886, erau în localitate: 2730 maghiari, 83 români. Iar la confesiuni: 1709 reformaţi,  1075 romano-catolici, 89 greco-catolici, 61 de religie mozaică.

Antroponimul se regăseşte sub forma Balasko. Mai atrag atenţia antroponimele: Darabont, Kolak, Komsa, Lopo, Manya, Maroszan, Nyako, Petrutziu, Vetri toate cu prenume maghiare. Am mai spus că definirea identităţii etnice este o chestiune mai mult comunitară şi nu individuală.

De unde ar putea proveni oare etnonimul Wallach ? Am continuat cercetările, urmărind şi alte opinii. În evreieşte (Ashkenazi) e considerat ca provenit din germanicul <walhe, walch- "foreigner from a Romance country", most probably a nick-name for someone from Italy>. În germană: <habitational name from Wallach, a place near Wesel>. În scoţiană: <variant of Wallace>.

Antroponimul se regăseşte în trei colecţii sau înregistrări: în Gerald Oppenheimer Collection  AR 6588 (comunitatea evreiască din Frankfurt on Main), în Julius Glass Collection AR 10178, în Paul Mühsam Family Collection AR 719. Toate se regăsesc în Leo Baeck Institut.

Forma antroponimului indică că el provine de la contactul germanic cu latinofoni (francezi vest, italieni sud, români est).

Explicaţii: Yoné Noguchi este un autor american de origine japoneză de expresie engleză (este posibil şi probabil să fi scris şi în limba maternă). Aceasta este încercarea de traducere a cărţii electronice nr. 62252 de pe Project Gutenberg (gutenberg.org), apărută în 1915 la Londra. Yoné Noguchi este şi tatăl marelui artist (sculptor şi peisagist) Isamu Noguchi, discipol spiritual al lui Brâncuşi. Redăm variantele engleză-română pentru facilitarea corecturii traducerii.

Engleză: Cap. 1: Koyetsu (P a III-a)

The evening had already passed when I returned home with that hanging of Koyetsu’s chirography under my arm. “Put all the gaslights out! Do you hear me? All the gaslights out! And light all the candles you have!” I cried. The little hanging was properly hanged at the “tokonoma” when the candles were lighted, whose world-old soft flame (wasn’t it singing the old song of world-wearied heart?) allured my mind back, perhaps, to Koyetsu’s age of four hundred years ago—to imagine myself to be a waif of greyness like a famous tea-master, Rikiu or Enshu or, again, Koyetsu, burying me in a little Abode of Fancy with a boiling tea-kettle; through that smoke of candles hurrying like our ephemeral lives, the characters of Koyetsu’s writing loomed with the haunting charm of a ghost. They say: "Where’s cherry-blossom ?. The trace of the garden’s spring breeze is seen no more. I will point, if I am asked. To my fancy snow upon the ground". " What a yearning of poetical soul!” I exclaimed".

Explicaţii: Yoné Noguchi este un autor american de origine japoneză de expresie engleză (este posibil şi probabil să fi scris şi în limba maternă). Aceasta este încercarea de traducere a cărţii electronice nr. 62252 de pe Project Gutenberg (gutenberg.org), apărută în 1915 la Londra. Yoné Noguchi este şi tatăl marelui artist (sculptor şi peisagist) Isamu Noguchi, discipol spiritual al lui Brâncuşi.

Redăm variantele engleză-română pentru facilitarea corecturii traducerii.

Engleză: Cap. 1: Koyetsu

The Doctor’s house had an almost winter-sad aspect with the shoji, even the rain-doors all shut, the soft darkness assembling at the very place it should, where the saints or goddesses revealed themselves; hanging after hanging was unrolled and rolled before me in quick succession. “Doctor, tell me quick whose writing is that?” I loudly shouted when I came to one little bit of Japanese writing. “That is Koyetsu’s,” he replied. “Why, is it? It seems it is worth more than all the others put together; Doctor, I will not ask you for any more hangings to-day,” I said. And a moment later, I looked at him and exclaimed in my determined voice:

De unde ar putea proveni oare etnonimul Wallach ? În Polonia, antroponimul este întâlnit şi la lemki (care refuză orice apropiere de români, considerându-se rusini sau ruşi), iar valahii silezieni sunt identificaţi drept valahi, dar cu un alt termen (oarecum asemănător).

Totuşi, opinăm, datorită apropierii localităţii Przemyśl că strămoşii actorului american ar putea avea anumite legături cu comunităţile din Trohimbrid şi Lozisht. Acestea aparţinuseră cândva Poloniei, apoi trecând la Rusia, fiind probabil la origine de karaiţi (sâmbotişti), nu de talmudişti. Prenumele copiilor săi ne sunt familiare: Peter, Katherine, Roberta, ceea ce ar confirma întrucâtva ipoteza noastră.

Însă nu ar fi de exclus nici ipoteza galiţiană.

Efectuarea serviciului militar în anumite garnizoane ale armatei romane impunea în vechime unele schimbări sau acceptări de cult şi identitate etnică (prin amestec), la care strămoşii actorului au consimţit după cum se vede.

Cu certitudine, destui dintre cititori nu cunosc sau cunosc mult prea puţine lucruri despre actorul american Eli Herschel Wallach. Născut la 07.12.1915 din emigranţii de rit mozaic Abraham şi Berta (Schorr) Wallach, originari din localitatea poloneză Przemyśl (care este situată aproape de graniţa cu Ucraina). Erau singurii evrei dintr-o vecinătate predominant italo-americană din Brooklin. A absolvit Universitatea Texas în 1936 în studii de istorie. Apoi obţine un master în artă (pedagogia artei) de la Colegiul Oraşului New York. Apoi a studiat actoria, dar în 1940 a fost înrolat în armată ca sergent şi medic, apoi a fost trimis la o şcoală de ofiţeri administrativi de medicină. A servit în Franţa în serviciul medical militar, ieşind din armată în 1945 cu gradul de căpitan, primind medalii şi decoraţii.

A jucat ca actor de teatru în numeroase piese de teatru, iar ca actor de film câştigă premiul BAFTA pentru "cel mai promiţător debut" pentru rolul de debut din filmul lui Elia Kazan, "Baby Doll". A jucat în total în peste 90 de filme de-a lungul carierei sale.  

S-a stins din viaţă în 24.06.2014 la 98 de ani. În anul 2010, la vârsta de 94 de ani a primit Academy Honorary Award pentru contribuţia sa la industria filmului.

Din lucrarea Dlui. Gheorghe Procopiu- "Parlamentul în pribegie. 1916-1918. Amintiri, note şi impresii", Ed. Humanitas, Bucureşti, 2018, ediţie îngrijită de Dl. Daniel Cain, reţinem că după Iaşi, parlamentul se refugiază la Odessa, apoi la Kherson. Reţinem următoarele:

                <"Cu suirea lui Ferdinand pe tron, Brătianu a devenit stăpân pe situaţie şi singur răspunzător al sorţii ţării noastre", spune Dl. Argetoianu. Fire suspicioasă, şeful guvernului preferă să poarte personal negocierile privind intrarea ţării în război> (lucrarea amintită, pag. 20 din Studiu introductiv).

                În circumstanţele războiului, membrii Parlamentului român ajung la Iaşi, apoi la Odessa, iar de acolo chiar la Kherson.