Simion I. de 34 de ani din Săliştea de Sus este cercetat pentru comiterea infracţiunii de vătămare corporală gravă. În 15 iulie bărbatul a agresat fetiţa concubinei sale, în vârstă de numai 2 luni, provocându-i leziuni pentru a căror vindecare sunt necesare 30 – 35 zile de îngrijire medicală. Cercetările continuă cu suspectul în stare de libertate.

Comunitatea creştină din Botiza Maramureşului a fost ortodoxă de la întemeierea ei şi, păstrându-şi
această sfântă credinţă de-a lungul secolelor, a străbătut prin toate vicisitudinile istorice de sub toate
stăpânirile străine. Şi era firesc să fie aşa, fiindcă Botiza făcea parte din domeniul Bogdăneştilor,
de unde a răsărit Bogdan, întemeietorul Moldovei independente şi al dinastiei Muşatinilor, din care face
parte însuşi Sfântul Ştefan cel Mare, care a edificat atâtea zeci de biserici şi mănăstiri ortodoxe. După
plecare lui Bogdan în Moldova, domeniul a devenit proprietate a dinastiei Drăgoşeştilor, voievozi care au pus bazale Episcopiei Ortodoxe Române a Maramureşului, prin Gramata Patriarhală elaborată de Patriarhul Ecumenic Antonie al IV-lea de la Constantinopol, în 13 august 1391, episcopie ortodoxă la care s-au succedat peste patruzeci de ierarhi ortodocşi până în 1740, când a fost desfiinţată abuziv de forţele politice străine.
Forţele politice străine au vrut să transforme Transilvania dintr-o Ţară Ortodoxă Românească într-o
provincie catolică a statului maghiar. În acest scop, în 1701, l-au determinat pe mitropolitul ortodox alTransilvaniei, Atanasie Anghel, să meargă la Viena, unde îl aştepta temniţa sau trădarea. Acolo l-au ţinut câteva luni de zile sub teroare, până când a acceptat uniaţia. El n-a avut tăria lui Brâncoveanu să moară pentru dreapta credinţă, nici virtutea Sfântului Ierarh Iosif Mărturisitorul din Maramureş, care a respins trădarea prin tratatul Contra Unuonem cum Pontifica – Contra Unirii cu patriarhul Romei -, ci pentru a-şi salva viaţa şi-a călcat jurământul depus întru ortodoxie şi a semnat actul trădării întocmit de
iezuiţi şi de primatul Ungariei, Leopold Colonich. O dată ce mitropolitul a făcut actul trădării şi al apostaziei, oficialii de la Viena şi de la Budapesta au pretins să-l facă tot poporul din Transilvania.

Poporul însă a rămas statornic în ortodoxie şi după şaizeci de ani de luptă şi-au reînfiinţat episcopie
ortodoxă, iar în timpul păstoririi lui Andrei Şaguna mitropolie ortodoxă. Iată ce dovezi puternice pledează pentru faptul că poporul român a rămas statornic în credinţa ortodoxă. Tot atât de statornic a rămas în credinţa ortodoxă şi cealaltă parte a poporului român din Transilvania, care n-a fost cuprinsă în mitropolia lui Şaguna.