Luni, 6 iunie 2011, sfârşit de an „rotarian” – în sala George Enescu a Şcolii de Muzică şi Arte Plastice ni s-a dăruit un concert cu totul special, Rotary Club Sighet a încheiat seria evenimentelor ce au marcat 10 ani de la înfiinţarea sa.

Au concertata doi români celebri care au câştigat numeroase premii în Statele Unite ale Americii şi care, mai ales, cântă din toată inima lor: Romeo şi Julia Saleno, fermecătorul duet de pop-operă.

Nu am mai ascultat acel gen de muzică; sentimentul pe care l-am avut la auzul celor două voci superbe îmi părea şi nou, şi cunoscut. Era acel tremur al sufletului când întălneşte ceva ieşit din comun, ceva încântător şi unic. Asemeni unui Phoenix, acel sentiment renaşte în noi, aşa cum a renăscut şi în acea seară.

Sâmbǎtǎ… o zi obişnuitǎ, ca oricare alta, fǎrǎ ca, într-adevǎr, cineva sǎ ştie cǎ aceastǎ zi va aduce umanitatea într-un alt stagiu. Ceea ce face aceastǎ zi atât de specialǎ este data şi menirea sa în Univers, cu mult peste cunoştinţa umanǎ, întrucât aceasta nu poate fi pe deplin înţeleasǎ.

   Ne apropiem de ziua de sâmbǎtǎ, 7 octombrie 1992. Lumea îşi duce cursul sǎu obişnuit şi nimic nu se întâmplǎ, nimic ce ar putea dovedi schimbarea ce va urma. Dar o minune se petrece, o minune omeneascǎ, care cu siguranţǎ va fi ceva special.

   La miezul nopţii, undeva în sudul Australiei, o anume fatǎ este pe cale sǎ se nascǎ. O fatǎ care va avea propria ei menire în aceastǎ lume, nu ca oricare altcineva, ci o menire mai specialǎ. Aceastǎ fatǎ primeşte de la pǎrinţii sǎi anumite abilitǎţi care nu sunt deloc specifice umane.

  Este ora doisprezece pm, abia ce trecuse prima secundǎ, pe ziua de şapte, ea se naşte. Din cauza unei complicaţii, încǎ nedescoperitǎ, mama sa, Hydra, din nefericire moare la scurt timp dupǎ ce a nǎscut. Tatǎl ei, Helix, este foarte deprimat dupǎ pierderea mult iubitei sale soţii şi a decis sǎ o numeascǎ pe fatǎ Rosette. El, cǎzând într-o adâncǎ depresie, are o influenţǎ necondiţionatǎ asupra Rosettei, o energie care influenţase sensul acestei fete. Încǎ de la naştere, Rosette ridicǎ nişte semne de întrebare oamenilor din jurul ei, dar acestea au fost ignorate în timp. Ea nu a plâns timp de şapte zile dupǎ naştere. Era o fatǎ liniştitǎ, deschisǎ la orice şi isteaţǎ. A învǎţat sǎ vorbeascǎ şi sǎ meargǎ de timpuriu. Avea pǎrul lung de culoarea unui roşcat aprins, ochii verzi pǎtrunzǎtori, buzele bine conturate si o faţǎ inocentǎ si frumoasǎ. Helix, tatǎl sǎu, în acea perioadǎ, trecuse peste pierderea Hydrei, dar încǎ a rǎmas un gol în viaţa sa, un gol care nu va putea fi umplut vreodatǎ. Şi-a dǎruit întrega viaţǎ pentru Rosette, crescând-o şi educând-o în cel mai bun mod posibil. El i-a fost şi mamǎ, tatǎ, Rosette având tot ce îşi dorea.