 Întotdeauna, curiozitatea omenească se ridică pe mai înalte culmi când întâlneşte cioburi pierdute ale trecutului. Mulţi colecţionează monede vechi din diferite decenii, alţii observă schimbările de-a lungul anilor în minuţiozitatea timbrelor. Foarte aproape, aici, în nordul Maramureşului, avem o colecţie variată şi încântătoare de lucruri nepreţuite la Muzeul Pipaş din Tisa. Sculpturi în lemn, obiecte tipic maramureşene, tablouri deosebite mai vechi şi mai noi, broderie, cărţi, chiar timbre şi – lucrurile care, personal, îmi încântă privirile – ceasuri şi lămpi, cine ştie cât de vechi, le putem vedea toate aici. Cât de multe flori împrejurul muzeului! Cât de diverse obiectele, cât de interesant sunt acestea îmbinate cu arta! M-am bucurat nespus de mult în acea zi, când, de fapt, i-am făcut o vizită profesoarei mele de artă, doamna Ileana Pipaş, vazând totodată şi muzeul. Poate, pentru privitor, sunt mult prea multe date istorice complicate ca să le reţină pe toate, dar în sufletul său i se va trezi sentimentul de admiraţie faţă de trecut. Un călător, pentru a-şi scrie jurnalul, a adunat de prin diferite părţi ale uscatului diferite tipuri de cerneală ori tuş, toate deosebindu-se între ele. Jurnalul astfel scris mi se aseamănă unei colecţii ca aceea a muzeului: din timpuri adunând lucruri care să le reprezinte stăpânul, anul şi etatea. |
Am ochii în lacrimi!!! ... E incredibil ce văd!… O plimbare cu maşina 
