|
|
POEZIE:Colaj de singurătăţi |
 |
 |
 |
|
Scris de Antonia Zavalic
|
|
Joi, 08 Septembrie 2011 19:29 |
 Ţi-am spus că oamenii trec prin tine şi că, nici măcar nu se ating atomii. Fiecare-şi vede de drum: e era atingerii nesimţite. Prin parc, pe stradă, la o terasă toţi îşi beau cafeaua evitând contactul, o lovitură, ar fi chiar de dorit! Şi când merg şi când aleargă în umbră, doar tăcerea se face auzită. Paşi sună în ecou: nimeni. |
|
Ultima actualizare Joi, 08 Septembrie 2011 19:34 |
|
Citeşte mai mult...
|
|
|
POEZIE: Unu, unu jumătate, doi |
|
|
|
|
Scris de Antonia Zavalic
|
|
Luni, 29 August 2011 10:57 |
 Nu mă bat în piept că s-ar putea să nu sune. Absenţa oricărui ritm ar putea fi indiciul unui plin În care nu mai încape nici măcar o moleculă de aer. Golul sună, de vreme ce întotdeauna mai încape, Indiciul unui spaţiu care se vrea umplut. Oamenii plini cu oamenii goli se adună, devin pe jumătate plini, iar când se despart îşi ia fiecare goliciunea înapoi, aşa e înţelegerea. Primii un pic mai goli, restul un pic mai plini, dar nimeni întreg. Unele jumătaţi îşi dau mâinile în speranţa că nu vor rămâne ele însele. Alte jumătăţi şi le ascund. |
|
Ultima actualizare Luni, 29 August 2011 11:17 |
|
Citeşte mai mult...
|
|
Scris de Andreea T.
|
|
Sâmbătă, 27 August 2011 08:44 |
 Nu ştiu ce mă deranjează mai tare: Liniştea din jurul meu sau propoziţiile pe care nu le-am zis? Lipsa ta sau simplul fapt că ai făcut parte din viata mea? Săruturile pe care le-am adorat sau lipsa lor? Trecutul sau prezentul? Eu sau tu ? Că am crezut în tine sau că acum nu mai cred în nimic ? Oare ce doare mai tare?! Singurătatea sau neîncrederea ? Dorinţa sau neputinţa de a schimba ceva? Acum mă pierd printre rânduri …şi mă întreb: Oare… TU… te mai gândeşti la mine uneori? |
|
Citeşte mai mult...
|
|
|
POEZIE: Mă vrei? … Mă ai!... |
|
|
|
|
Scris de Andreea T.
|
|
Miercuri, 24 August 2011 13:16 |
|
 Privesc în gol şi aştept …aştept…aştept…un semn de la tine. Fiecare
minut fără tine pare o eternitate şi fiecare clipă cu tine o veşnicie… Clipesc şi îţi aud glasul soav…care mă alintă şi îmi rosteşte şoapte de dor, cuvinte pe care vrem să le avem… Sunt toate pentru MINE şi pentru TINE. Mă strângi la pieptul tău şi mă alinţi…şi nu e doar un vis… Ne topim unul după celălalt în timp ce vorbim la telefon iar atunci când ne vedem ni se taie respiraţia… Mă vrei? … Mă ai!... Atunci închide ochii şi sărută-mă…nu irosi veşnicia! |
|
Ultima actualizare Miercuri, 24 August 2011 13:22 |
|
Citeşte mai mult...
|
|
POEZIE: Hearing lips and seeing voices... |
|
|
|
|
Scris de Andreea T
|
|
Luni, 22 August 2011 19:01 |
 Ce poate fi mai dureros decât pierderea? Ce poate fi mai înfricoşător…decât întunericul? Si ce poate fi mai adânc… decât suferinţa? Stau pe marginea râului şi privesc în depărtare…sperând să simt totuşi apropierea…Aştept un semn, o licărire, o şoaptă sau un sunet…poate doar o privire…s-o simt cum se aprinde şi se transforma în dorinţă…în trăire… |
|
Ultima actualizare Marţi, 23 August 2011 07:41 |
|
|
|
|
|
|
Page 11 of 20 |
