Pe parcursul preistoriei și a istoriei civilizației umane, vânarea animalelor sălbatice a parcurs mai multe etape. La momentul actual, coexistă pe această Planetă mai multe stiluri de vânătoare, practicate de oameni diferiți (băștinași din triburi sau criminali cu arme moderne), diferite ca mobil, diferite în privința consecințelor. La nivelul natural, strămoșii noștri umani aflați în etapa preistoriei, erau omnivori culegând ce găseau dar având și comportament de prădător, o oarecare specie din ecosistemele naturale, la fel ca urșii. A urmat apoi vânătoarea din vitejie, în timpurile medievale apuse. Vânătoarea modernă a devenit un măcel criminal care afectează atât structura și dimensiunea variatelor populații de animale sălbatice, cât afectează genomul sălbăticiunilor și subminează funcționalitatea ecosistemelor.

Procurarea hranei prin vânătoare… mod de supravieţuire. Rudele noastre foarte apropiate, cimpanzeii actuali, sunt vânători pricepuţi, vânând maimuţe din alte specii, precum şi antilope. Aceste prăzi sunt hăituite, încercuite, există strategii de vânătoare elaborate de diferitele grupuri dintre cimpanzei: un individ-maimuță priceput la vânătoare este mai respectat de membrii grupului în care trăieşte.