Cursurile de ape ale Carpaților păstrează o biodiversitate naturală ridicată, o mândrie pentru cei apți să înțeleagă importanța valorilor naturale într-o Lume care se afundă din ce în ce mai mult într-o criză ecologică globală; de la specii de pești la trichoptere, efemeroptere, plecoptere șamd, diversitatea organismelor acvatice ale apelor carpatine este apropiată de cea naturală, contrar altor ape curgătoare europene, unde biodiversitatea a fost afectată ireversibil de intervențiile umane agresive, care au nimicit în mare parte valorile naturale ale peisajului. Prin convențiile internaționale la care este parte, precum și din considerente etice, România are datoria să păstreze biodiversitatea existentă pe la noi.

Construirea mai multor sute de microhidrocentrale pe cursurile apelor sălbatice din Carpați, cu crearea drumurilor de acces, buldozere și excavatoare care sapă în vale, dinamitare, betoane, țevi șamd, prin alterările morfologice create, afectează ecosistemele acvatice atât la nivel local, cât și la scară mult mai largă, prin întreruperea conectivității naturale a cursurilor de ape. Artificializarea mediului natural chiar și în arii protejate, parcuri naturale și parcuri naționale, rezervații, situri Natura 2000 desemnate pe baza Directivei Păsări și a Directivei Habitate a Uniunii Europene, denotă o agresivitate primitivă și neluarea în seamă a valorii strategice reprezentate de aceste arii protejate cu rol de a conserva biodiversitatea naturală și procesele ecologice nealterate. A permite poziționarea acestor infrastructuri artificiale în ariile protejate desemnate pentru protejarea ecosistemelor naturale, este o subminare a esenței ideii de conservare a diversității biologice.