In ultima perioada am reusit sa deschid laptopul din ce in ce mai rar. Si asta pentru ca am inteles ca dau un exemplu stupid copiilor mei. Care copii au regula de maximum 2 ore in care pot sa stea pe internet, iar eu nici cand ajung acasa nu reusesc sa ma rup de lumea asta virtuala.

 

In relatia dintre parinte si copil cred ca cea mai periculoasa regula e a lui ”Fa ce zic eu, nu ce fac eu”. Mi se pare drumul cel mai simplu si cel mai sigur la a se rupe relatia dintre parinte si copil (caci in stiul asta se va rupe categoric). In domeniul, hai sa-i spunem generic ”statului pe internet”, aceasta regula e si mai periculoasa. Pentru ca, in multe cazuri, internetul ori nu inseamna mare lucru pentru parinti, care merg pe mana lui ”Bine ca si-a gasit ala micu ocupatie”, ori inseamna atat de mult, cu atata forta a intrat el in viata noastra incat pare ceva foarte firesc, de care nu merita sa ne ocupam in mod special si pe care il folosim cu o nonsalanta ontologica, daca pot sa spun asa.