PSIHOLOGIE
|
|
Tu cum te manifesti atunci cand esti bolnav? |
 |
 |
 |
|
Scris de Apopi Mariana Diana
|
|
Marţi, 23 Noiembrie 2010 16:54 |
 Aminteste-ti cea mai recenta situatie in care ai fost nevoit sa apelezi la ajutorul unui medic fiindca ai avut o anumita suferinta. Cand te-ai numit ultima data, bolnav? Cum te-ai simtit? Chiar daca unii considera ca rolul de bolnav nu este la fel de important si nu merita o atentie deosebita, ci numai bolii, putem vorbi de existenta unei psihologii a bolnavului. Acesta se defineste in litratura de specialitate ca fiind persoana ce acuza o suferinta subiectiva sau prezinta semne obiective ale unei suferinte de ordin biologic, psihic sau psiho-somatic. Exista mai multe posibilitati de etichetare a bolnavului: 1. cazul obisnuit- este bolnavul tipic, care din punct de vedere medical sau stiintific nu prezinta un interes deosebit; 2. cazul neobisnuit- se abate de la forma clinica stabilita in literatura de specialitate si e insotit deseori de complicatii si semne neobisnuite; 3. cazul ilustrativ- starneste curiozitatea si interesul stiintific al medicilor prin caracterul inedit si prin raritate; 4. bolnavul imaginar- acuzele de ordin biologic sau psihic nu exista sau intensitatea lor este mult scazuta pentru a atrage interesul si vorbim mai degraba de o stare de spirit in care persoana se complace; 5. simulantul- persoana care in scopul obtinerii unor avantaje simuleaza diverse simptome clinice sau chiar boli. |
|
Ultima actualizare Marţi, 23 Noiembrie 2010 17:19 |
|
Citeşte mai mult...
|
|
|
Un american din cinci suferea de tulburări mentale în 2009 |
|
|
|
|
Duminică, 21 Noiembrie 2010 13:49 |
 Aproape un american din cinci, adică 45 de milioane de persoane adulte, a suferit de o tulburare mentală - ca bulimia sau insomnia - în cursul anului trecut, relevă un vast studiu efectuat la comanda guvernului american şi publicat vineri, potrivit AFP. Printre disfuncţionalităţile constatate, studiul citează bulimia, anorexia. depresia, dar şi insomnia, tulburările obsesionale compulsive, cleptomania, dependenţa de droguri, curiozitatea bolnavă. Studiul mai arată între altele că 4,8 % dintre americani (adică unul din 20) s-au confruntat cu o tulburare mentală "gravă", de natură "să deranjeze sau să limiteze considerabil realizarea uneia sau mai multor sarcini în viaţa curentă", aşa cum este cazul tulburărilor bipolare şi gândurilor sau actelor sinucigaşe. |
|
Citeşte mai mult...
|
|
Cum să fim fericiţi. Un scurt ghid de bune practici! |
|
|
|
|
Scris de Apopi Mariana Diana
|
|
Joi, 18 Noiembrie 2010 17:12 |
 Fericirea a primit de-a lungul evolutiei omenirii intelesuri diferite (vezi Darrin & McMahon, 2006). Fara a intra in detalii, mentionez doar ca in filosofiile si culturile occidentale au aparut urmatoarele intelesuri: (1) fericirea ca expresie a norocului (homerica) si/sau a virtutii in diversele ei forme (Grecia clasica, cu accent pe abordarile epicurienilor si stoicilor, dar si ale lui Socrate, Platon, Aristotel etc.) – in Antichitate; (2) fericirea in asociere cu paradisul – in Evul Mediu; (3) fericirea prin activitatile care iti produc placere – in Epoca Moderna. In perioada contemporana, mai ales in psihologie, fericirea a primit un inteles pragmatic si a inceput sa fie studiata stiintific (prin studii riguroase de psihologie experimentala, clinica si pozitiva). Astfel, fericirea este definita ca o traire emotionala pozitiva fata de propria viata. Evident, cand vorbesti de propria viata te referi la trecut, prezent si viitor. Asadar, pentru a fi fericit, trebuie sa fii (1) multumit de trecut, (2) (cat mai) bucuros in prezent si (3) optimist fata de viitor. De ce este importanta fericirea? Din punct de vedere evolutionist fericirea nu este un scop. Ea devine insa un mijloc in atingerea scopului. Fericirea favorizeaza acele comportamente (adaptative) si structuri mintale (ex. functii executive, stil de gandire) care au functie evolutiva. In plus, fericirea poate creste speranta de viata cu aproximativ 10 ani (sustinand stari de sanatate fizica si psihologica). O scurta precizare aici: fumatul reduce speranta de viata cu aproximativ 3 pana la 10 ani (depinde de varsta si sex); asadar, aviz fumatorilor: daca fumati, incercati macar sa fiti fericiti! |
|
Citeşte mai mult...
|
|
|
Munca asidua imbunatateste gustul mancarii |
|
|
|
|
Scris de Apopi Mariana Diana
|
|
Marţi, 16 Noiembrie 2010 15:38 |
 Cu totii suntem de acord ca apreciem mult mai mult ceva pentru care am depus eforturi serioase ca sa obtinem, decat daca a fost usor de achizitionat/atins. Se pare ca, munca grea poate sa ne intensifice aprecierea fata de aroma, grasimile din mancare sau varietatea de calorii. Cel putin in teorie, asta inseamna ca, daca suntem nevoiti sa trecem peste obstacole pentru a ajunge la o farfurie plina de morcovi pentru copii, s-ar putea sa preferam aceste cruditati, mai degraba decat dulciurile atat de usor accesibile. Ideea este ca, daca trebuie sa depunem mai mult efort pentru a obtine o anumita mancare, nu doar o vom aprecia mai mult, ci s-ar putea ca si gustul ei sa ni se para mai bun, a explicat Alexander Johnson, cercetator in Departamentul de Psihologie si Stiinte ale Creierului. In plus, chiar daca nu se cunosc motivele pentru care preferam o mancare pentru care depunem mai mult efort, ceea ce se stie sigur este ca efectul, dureaza 24 de ore dupa ce am muncit pentru a obtine mancarea respectiva. S-au realizat doua studii pe acest subiect, in laborator utilizand soriceii ca si subiecti. |
|
Ultima actualizare Miercuri, 17 Noiembrie 2010 07:59 |
|
Citeşte mai mult...
|
|
Scris de Sighet Online
|
|
Duminică, 14 Noiembrie 2010 11:30 |
 Sentimentele copilului nu sunt bune sau rele, ele exista, si copilul le traieste din plin. A le cataloga ca bune sau rele inseamna impunerea de interdictii, respectarea si practicarea unor deprinderi care-i ingradesc libertatea, disciplinandu-l si modelandu-i comportamentul, sufocandu-i potentialul. Captiv intr-un set de atitudini fixe, va resimti acest disconfort fundamental toata viata, incomodandu-l si generand aparari nevrotice. Acceptarea totala si neconditionata a gandurilor si sentimentelor copilului, atentia la nevoile lui, raspunsul adecvat la solicitarile sale, sprijinirea procesului de crestere libera, originala, fara a-l considera o proprietate, fixarea unor limite concrete, bine definite si non-opresive si respectarea constanta si reciproca a acestora reprezinta principalele responsabilitati ale fiecarui parinte. In urmatorii ani, pana la preadolescenta (3-12 ani), predominant este rolul parental patern, cel care stabileste regulile, standardele si normele care-i permit copilului sa traiasca in societate. Indeplinirea rolului cu succes favorizeaza dezvoltarea unei personalitati libere sa-si exprime dorintele, precum si un comportament responsabil ce permite evitarea sanctiunilor si dezamagirilor. |
|
Ultima actualizare Duminică, 14 Noiembrie 2010 22:09 |
|
Citeşte mai mult...
|
|
|
|
|
|
|
Page 22 of 34 |
|
|
