„Şi Iisus, auzind că Ioan a fost întemniţat, a plecat în Galileea. Şi părăsind Nazaretul, a venit de a locuit în Capernaum, lângă mare, în hotarele lui Zabulon şi Neftali, ca să se plinească ce s-a zis prin Isaia proorocul care zice: „Pământul lui Zabulon şi pământul lui Neftali spre mare, dincolo de Iordan, Galileea neamurilor; poporul care stătea în întuneric a văzut lumină mare şi celor ce şedeau în latura şi în umbra morţii lumină le-a răsărit”. De atunci a început Iisus să propovaduiască şi să spună: Pocăiţi-vă, căci s-a apropiat Împărăţia cerurilor” (Matei IV, 12-17).

 În decursul unui an bisericesc anumite Duminici, înainte şi după unele din marile sărbători creştine au un caracter aparte, fiind în strânsă legătură cu evenimentul comemorat la praznicul respectiv. În această Duminică de după Botezul Domnului în cadrul Sfintei Liturghii se face citire unui fragment din Sfânta Evanghelie după Matei care ne vorbeşte despre începutul activităţii publice a Mântuitorului Hristos. Predica Evangheliei Mântuitorului Iisus Hristos începe numai atunci când Sfântul Ioan şi-a împlinit misiunea sa. După cum vedem el a fost întemniţat dar ucenicii lui aveau permisiunea de a-l vizita după cum găsim relatat în Sfânta Evanghelie. „Pocăiţi-vă şi credeţi în Evanghelie! Pocăiţi-vă că s-a apropiat Împărăţia Cerurilor” (Marcu I, 15). Acestea au fost cele dintâi cuvinte ale propovăduirii Dumnezeului – Om. Aceleaşi cuvinte ni le grăieste şi acum prin mijlocirea Evangheliei.