Astrofizicianul David Thilker de la Universitatea John Hopkins din SUA a descoperit un lucru surprinător despre formarea galaxiilor. Există galaxii pentru care nu este nevoie de materie întunecată pentru a se forma, precum galaxiile pitice din norul uriaş de heliu şi hidrogen de numit Inelul Leo. Descoperirea a fost realizată cu ajutului salitului GALEX al NASA care funcţionează în domeniul ultravioletelor şi a fost publicată în prestigioasa revistă Nature.

Descoperirile recente arată că galaxiile mici, numite şi galaxii pitice, se dezvoltă într-un inel de praf interstelar rămas de la începuturile Universului. Se pare că materia neagră, elementul vital în formarea galaxiilor, lipseşte din noile galaxii, acest lucru sugerând faptul că o parte din primele galaxii apărute s-ar fi putut forma doar din gaze. Noile galaxii se dezvoltă într-un flux uriaş de hidrogen şi heliu numit Inelul Leo.T

În anul 1996, un băiat de 7 ani din China, privind prin ocularul unui mic telescop a observat ceva ce avea să îi schimbe viața: o cometă strălucitoare. Acesta a crezut că el a descoperit acea cometă însă mai târziu a învățat că doi oameni pe nume “Hale” și “Bopp” o descoperiseră înaintea lui. Cu toate acestea, tânărul Quanzhi Ye și-a propus să descopere el însuși o cometă într-o bună zi.

Într-o după-amiază de vară, în luna iulie a anului 2007, Ye, acum având 19 ani și fiind student la meteorologie în cadrul Universității Yat-sen China’s Sun, privea o fotografie înfățișând o multitudine de stele. Această fotografie fusese făcută cu câteva zile urmă, de către Chi Sheng Lin de la Observatorul Lulin. Ye a analizat stelele din acea poza până când a observat că una dintre “stele” nu era de fapt o stea  ci o cometă, și de data aceasta o descoperise chiar el. 

Un grup de cercetători caută să dea răspunsul uneia din cele mai mai grele întrebări de până acum: Câte dimensiuni are, de fapt, Universul? Daniel Grumiller, de la Institutul de Fizică Teoretică din cadrul Universităţii de Tehnologie din Viena va aduna cei mai buni oameni de ştiinţă din întreaga lume pentru a căuta dacă nu cumva suntem păcăliţi de propria percepţie şi, în loc de 3 dimensiuni de spaţiu şi una de timp, să existe numai 2 dimensiuni de spaţiu şi una de timp.

 Să vedem întâi ce ştim noi despre acest subiect. Teoria conform căreia Universul ar avea patru dimensiuni (3 ale spaţiului şi una a timpului) ne-a devenit familiară o dată cu Einstein, iar experienţa noastră din viaţa de zi cu zi ne arată clar că spaţiul este tridimensional (noi aşa îl percepem), iar timpul este considerat cea de a patra dimensiune.

Coliziunea din 10 februarie 2009 dintre un satelit civil american şi unul militar rus la o altitudine de 800 de km a creat deşeuri, dintre care deja 600 de obiecte sunt suficient de mari pentru a fi detectate de sistemele americane de supravheghere. Norul de deşeuri are doar 1 şansă din 300 să lovească Staţia Spaţială Internaţională, care se află la 350 de km altitudine, dar are şanse mai mari, de 1 din 200, să lovească Telescopul Spaţial Hubble, care se află la 560 de km altitudine. De asemenea, pune în pericol misiunea pe care NASA o plănuia în mai 2009, cu o navetă spaţială, care să repare pentru ultima dată diverse lucruri pe telescop. Se analizează acum ca misiunea să fie abandonată datorită riscului avarierii navetei de către deşeurilor sateliţilor. Fără această misiune, zilele telescopului care ne-a încântat cu atâtea imagini fascinante din Univers sunt numărate.

V-ati intrebat vreodata de ce capul bebelusilor este atat de mare sau de ce mancand sanatos ne protejam creierul? Sau de ce o gandire pozitiva ne tine departe de doctor? Ori de ce simpla adiere a parfumului persoanei iubite ne face sa tresarim?

Ei bine toate raspunsurile la intrebarile dumneavoastra stau in spatele activitatii cerebrale. Creierul, marea "uzina cenusie", este responsabil pentru toate.

Creierul uman in cifre:

• 1.36= greutatea creierului in kilograme. Exista niste teorii conform carora creierul barbatului cantareste 1,4 kg, iar al femeii 1,26 kg.

• 4-6= numarul de minute in care creierul este capabil sa supravietuiasca fara oxigen, pana incepe sa moara.

• 8-10= numarul de secunde pe care un om le rezista inainte de a-si piarda cunostinta datorita unei pierderi considerabile de sange.

În 1997, super computerul Deep Blue l-a învins pe campionul mondial la şah, Garry Kasparov. Tehnica se baza pe puterea mare de calcul a cât mai multor posibiliăţi de succesiuni de piese şi evaluarea rezultatelor lor. Dacă însă aceeaşi tehnică se aplică la jocul de go, calculatorul este învins, căci jocul de go are mult mai multe posibilăţi de joc (10171 faţă de 1050 pentru jocul de şah). Iată că cercetătorii au venit cu o metodă nouă, prin care computerul joacă jocuri virtuale, învâţând singur de la un joc la altul care din aceste posibilăţi de joc duc la înfrângere şi emininându-le. Metoda, denumită Monte Carlo, este folosită cu succes în simulările ştiinţifice deja. Pe 15 februarie 2009, a fost demonstrat la Congresul anual al AAAS de la Chicago, SUA, cum un jucător de go, James Kerwin, a fost învins de un calculator.

Chiar în preziua Sfântului Valentin, în prima zi a conferinţei anuale a American Association for the Advancement of Science (AAAS) care are loc în Chicago, SUA, pentru urmatoarele 6 zile, o echipă de cercetători de la o mică universitate din SUA a prezentat un studiu despre chimia sărutului. Ei au studiat nivelul hormonilor ataşamentului (oxitocina) şi stresului (cortizon) înainte şi după sărut, pe de o parte, sau ţinut de mână şi discutat, pe de altă parte. Studiul a confirmat că sărutul reduce stresul atât la bărbaţi, cât şi la femei, dar a avut şi un rezultat surprinzător: când sărută, bărbaţilor pare să le crească ataşamentul, iar femeilor să le scadă.

Studiul a avut loc la Lafayette College in Easton, Pennsylvania, SUA şi a fost coordonat de Wendy Hill. Un număr de 15 cupluri heterosexuale (băiat şi fată) au fost rugate să se sărute timp de 15 minute în clădirea unui centru de sănătate. Lor li s-au recoltat atât inainte, cât şi după, atât probe de salivă (din care se măsura cantitatea de oxitocină, hormonul ataşamentului), dar şi probe de sânge (din care se măsura cantitatea de cortizon, hormonul stresului).

Un hacker român care îşi spune "unu" susţine că a spart site-urile a două companii producătoare de programe antivirus, în intenţia de a demonstra vulnerabilitatea din sistemul de securitate online al acestora.

Compania Kaspersky, una dintre cele mai cunoscute din domeniu, a organizat o conferinţă de presă în care a confirmat că un hacker român a lansat un atac SQL asupra unui site recent realizat pentru clienţii din SUA. Potrivit oficialilor companiei, atacatorul nu a publicat date importante dintre cele la care a obţinut acces, chiar dacă ar fi putut face acest lucru. Hackerul susţine că a lansat un atac similar şi asupra unui website al BitDefender pentru clienţii din Portugalia. "Se pare că nu numai Kaspersky trebuie să-şi securizeze mai bine baza de date. BitDefender are aceleaşi probleme", a scris "unu", într-un mesaj online. "Un alt hacker ar fi putut să obţină accesul la circa 2.500 de emailuri şi la 25.000 de coduri de activare aflate pe serverul Kaspersky", a declarat un reprezentant al companiei ruse.

Rezultatul a fost suprinzător. Plantele produc mai multă hrană şi atunci respiră şi mai mult pentru a consuma această hrană. Rezultatele sunt importante pentru a planifica particularităţile agriculturii în 2050, când nivelele de CO2 vor fi de 550 părţi pe milion (ppm), faţă de 380 ppm, cât sunt astăzi.

Plantele abosrb dioxid de carbon (CO2) din atmosferă, dar şi consumă CO2 din atmosferă. În primul proces dioxidul de carbon este transformat prin fotosinteză, sub acţiunea luminii, în hrană pentru plantă, sub formă de zaharuri. Tot acest proces produce şi oxigen. Pe de altă parte, hrana pregătită de plante pentru sine este consumată şi de către animale şi oameni. În cel de-al doilea proces, planetele iau oxigen din atmosferă pentru a arde aceste zaharuri pentru a putea produce substanţe pe care să le folosească ca sursă de energie pentru celule, pentru ca planetele să trăiască şi să crească. Acest proces nu este altceva decât procesul de respiraţie, care este prezent în aceeaşi formă şi la oameni şi animale. În concluzie, plantele absorb mai mult CO2 din atmosferă decât emit şi emit mai mult oxigen decât consumă.

Există animale care îşi amintesc de trecut şi fac planuri de viitor. Potrivit noilor cercetări ştiinţifice, mai multe animale sunt capabile să călătorească mintal în trecut şi în viitor, deşi până nu de mult oamenii de ştiinţă considerau că doar omul este capabil de acest lucru.

Descoperirea i-a pus pe jar pe reprezentanţii lumii ştiinţifice. Şi totuşi, mulţi cercetători care studiază capacităţile mintale ale animalelor sunt de părere că anumite rase de animale sunt capabile să-şi amintească trecutul şi să facă planuri de viitor. Dresorii de animale au descoperit că delfinii sunt capabili să-şi amintească de ceea ce au făcut în trecutul apropiat. De asemenea, porumbeii şi şobolanii au reuşit să aleagă simbolurile care se refereau la acţiuni recente ale lor. În anul 1999, cercetători americani au efectuat un experiment în cadrul căruia au ascuns diverse alimente în prezenţa cimpanzeului Penzee, cu care comunicau prin semne.

Ochii albaştri sunt în mod normal asociaţi cu frumuseţea sau cu... Frank Sinatra. Pentru antropologul John Hawks, de la Universitatea din Wisconsin, ei reprezintă un mister al evoluţiei.

Până acum 6.000 - 10.000 de ani, ochii albaştri sau verzi erau total necunoscuţi omului, toate fiinţele umane având doar ochi căprui. Potrivit cercetătorului american, primul copil cu ochi albaştri s-a născut undeva în regiunea Mării Negre şi, dintr-un motiv necunoscut, descendenţii acestuia au beneficiat de un avantaj evoluţionar de 5% asupra "competitorilor" săi cu ochi căprui. Astăzi, numărul oamenilor cu ochi albaştri este de peste o jumătate de miliard. "Ce înseamnă acest lucru?", se întreabă John Hawks, care studiază forţele ce au modelat specia umană în ultimii şase milioane de ani. Nimeni nu ştie. Utilitatea ochilor albaştri nu a fost încă descifrată de oamenii de ştiinţă.

Conducerea laboratorului CERN a aprobat propunerea cercetătorilor şi tehnicienilor de la LHC şi de astăzi este oficial. Primele fascicule de protoni vor circula în acceleratorul LHC la sfârşitul lunii septembrie 2009 şi primele colizini de protoni vor avea loc la sfrâşitul lui octombrie 2009. Aceasta este mai târziu decât luna iulie anunţată oficial, pentru că CERN a testat multe piese ale acceleratorului şi a instalat dispozitive de singuranţă încă şi mai performante, pentru ca un incident precum cel ce a oprit acceleratorul în septembrie 2008 pentru aproape un an să nu se mai repete.