Ucraina a avut, ca România de altfel, o istorie zbuciumată. Lupta pentru independeţă a luat de-a lungul timpurilor diferite forme. Zilele acestea ucrainenii au ţinu să marcheze un eveniment important din istoria regiunii Transcarpatia. Conform hotărârii arbitrajului de la Viena din data de 2 noiembrie 1938, o parte a Transcarpatia a fost cedată Ungariei. În cealaltă parte a Transcarpatiei la 15 martie 1939 a fost proclamat o nouă formaţiune statală – Ucraina Carpatică, cu centrul în oraşul Hust, iar primul preşedinte a devenit Augustin Voloşin. Acest stat carpatic a existat puţin timp, deoarece a fost ocupat de Ungaria. În 1941 statul Ungar, în componenţa căruia intra şi Transcarpatia, a păşit în cel de-al doilea război mondial. La 18 octombrie 1938 factorii de decizie ai ţării noastre se opun încorporării Ucrainiei Subcarpatice la Ungaria, este respinsă oferta Poloniei ca o parte a acestui teritoriu să fie anexat României întrucât era locuit de români, la 2 noiembrie 1938 prin " primul dictat de la Viena " dezmembrarea Cehoslovaciei se agrava, un teritoriu de 12.000 km2 cu o populaţie de un milion de locuitori fiind încorporat Ungariei.

Preotul Grigore Moyş a fost membru al „Soimului Ucraina Carpatică”.

Urmand o deja impamantenita traditie, Muzeul Maramuresului din Sighetu-Marmatiei a omagiat femeile printr-o expozitie, mai exact o dubla expozitie< “Tesaturi si broderii din dreapta Tisei” si Expozitia de Arta Plastica a elevilor de la Scolala cu clasele I-VIII din Ieud, coordonati de profesoara Ana Valea. Chiar daca aparent cele doua expozitii par a nu avea vreo legatura una cu alta, directorul muzeului dr. Mihai Dancus a avut ideea de a le comasa, oferind un arc peste timp al creatiei populare: lucrarile femeilor din dreapta Tisei, din zona locuita de romanii din Transcarpatia cuprind aproape o suta de ani de covoare, broderii, dantelarie, sterguri si pasmanterie, provenite din colectia sotilor Ileana si Mihai Botos, coordonatorii Asociatiei Culturale “Dacia”, in timp ce lucrarile elevilor din Ieud duc mai departe traditia martisoarelor traditionale lucrate din lana si fire de canepa si bumbac, precum si cea a tablourilor decorative realizate prin colaj din aceleasi materiale naturale, prefigurand viitoarele covoare pe care probabil ca le vor tese in viitor.