Românii din dreapta Tisei, dar şi ucrainenii care călătoresc în România întâmpină serioase dificultăţi în obţinerea vizelor necesare intrării în România. Pentru a obţine aceste vize sunt nevoiţi să se deplaseze la Consulatul de la Cernăuţi (la o distanţă de 200 km).

Mulţi acuză faptul că personalul care deserveşte Consulatul se comportă într-un mod necivilizat cu cei care apelează pentru a obţine o viză.

• O soluţie - micul trafic de frontieră

Pentru a se pune capăt acestor neplăceri, românii din dreapta Tisei s-au adresat de nenumărate ori autorităţilor române pentru a se înfiinţa un consulat la Solotvino. Au existat mai multe interpelări făcute de senatorul Gheorghe Mihai Bârlea, dar fără niciun rezultat. O iniţiativă vine din partea Uniunii Regionale a Românilor din Transcarpatia "Dacia", condusă de dr. Ioan Mihai Botoş:

Oraşul pe care îmi place să-l numesc pe un bulgăre de sare, îl cunosc de fix 48 de ani. Că  strada principală din Slatina, aceeaşi de 6 decenii,  are hârtoape, de vină sunt specialiştii drumari de odinioară. Ei s-au curăţat de mult, ca la Sighet. Atâta doar că aici s-a turnat asfalt peste calupuri, iar la Slatina, vechiul drum are gropile sub apa îngheţată, acum.

Slatina, un cartier mirific, dar necunoscut al Sighetului. Sau invers, gândeam atunci, în 1962, după ce am trecut pe jos, pe podul vechi de la Cămara-Biserica Albă.

De la marginea satului unde eram cazaţi la părinţii lui nea Ion,  până la Slatina, parcurgeam  vreo 2-3 kilometri, de mână cu părinţii.

La Slatina, unde am fumat pe ascuns cu Ilie, acum răposat. Ilie, fratele lui Gheorghe, fiul lui Lorinţ, unchiul prin alianţă al mamei.