O mică delegaţie din Kiev, însoţită de reprezentanţi ai Ambasadei  Ucrainei la Bucureşti, ai Consulatului  General al Ucrainei la Suceava şi ai conducerii Uniunii Ucrainenilor din România a intrat ieri în Maramureş, primul popas făcîndu-se în  comuna Poienile de sub Munte, una dintre cele mai mari localităţi rurale din România şi cea mai mare din Maramureş în care trăiesc circa 12 mii de  etnici ucraineni. Kievenii au adus cu ei „Ştergarul Unităţii Naţionale  Ucrainene”,  ştergar lung de 9,3 metri cu zeci de broderii realizate  în specific ucrainean, în provinciile istorice ale Ucrainei, la care au trudit 2 ani, 80 de persoane cu vîrste cuprinse între 6 şi 80 de ani.
Dacă spunem că unele ţesături sunt cu fire aurite,atunci am putea compromite traseul acestui simbol cultural, care a străbătut deja 14 ţări, printre care se numără  Canada, SUA, Portugalia, Spania, Italia,  Franţa, Germania, Polonia, Ungaria, Bulgaria, Republica Moldova.
Ştergarul  expus ieri la Poieni, alături de costume populare din diversele regiuni ale ţării vecine şi prietene, cum se spunea acum 20 de ani, va ajunge azi la Rona de Sus, iar mîine, la Sighetu Marmaţiei.
În reşedinţa Maramureşului istoric, lunga ştergură va putea fi văzută la Sala Radio Sighet, de la ora 16, cînd oaspeţii ucraineni şi oficialităţile locale vor vorbi nu numai despre scopul acestui ştergar itinerant, dar vor inaugura  şi noua emisiune radio în limba ucraineană la postul teritorial de radio Sighet, care emite şi în limba română, două, trei ceasuri pe zi. Emisiunea în limba ucraineană va fi difuzată în fiecare vineri, de la ora 19 - se bucura preşedintele UUR Maramureş, prof. Miroslav Petreţchi.

Semne de întrebare, mister şi groază la doar câţiva kilometri de "capitala" Maramureşului istoric, Sighetu Marmaţiei, în micul orăşel ucrainean Solotvino. Minele de sare care au făcut cunoscută această localitate în vremea Imperiului Austro-Ungar au dat naştere, în prezent, unor speculaţii din cele mai "pestriţe". Cât este poveste şi cât adevăr rămâne o enigmă.

Cert este că oamenilor le este teamă să vorbească, iar cei care s-au lăsat - cu greu - convinşi să spună ceva au pomenit de "arme secrete", "combustibili ascunşi", "afaceri necurate", "radiaţii", "poluare" şi  "pericol de surpare".

Solotvino este un mic oraş situat la frontiera dintre România şi Ucraina, legat de municipiul Sighetu Marmaţiei prin podul istoric de peste Tisa. Aşezarea a cunoscut o dezvoltare deosebită, datorită salbei de mine de sare, principala activitate economică a orăşelului fiind, de altfel, exploatarea şi comercializarea sării. În perioada Imperiului Austro-Ungar, sarea extrasă din minele de la Solotvino, împreună cu cea de la Ocna-Şugatag şi Coştiui, acoperea necesarul întregii împărăţii. Pe vremea Uniunii Sovietice, exploatarea sării a continuat. În prezent, însă, este oprită din cauza situaţiei economice dificile prin care trece Ucraina.