Pentru a răspunde la această întrebare simplă apelăm iar la memorialistică. După studiul sumar al memorialisticii mai adăugăm un nume: rabin şef Alexandru Şafran, originar din Bacău. Dânsul nu declară în memorii faptul că a salvat 95% dintre evreii din România (precum dl. Wilhelm Filderman), nici nu-şi intitulează memoriile: "Eu i-am salvat pe evreii din România" (precum Radu Lecca). După instaurarea regimului roşu a trebuit să emigreze, totuşi înainte a apelat la prelaţi şi la regina-mamă să împiedice deportările. S-a dus în Elveţia, la Geneva ca Mare Rabin. Domnia Sa însuşi e salvator de evrei: surorile Domniei Sale urmau să fie recuperate de trupele române şi trebuiau aduse în România: Mayer Pechthalf din Murafa şi Elka Birbraier din Verkovka. Generalul Vasiliu nu-şi amintea să se fi aprobat repatrierea la 07.02.1944 (Matatias Carp- Cartea Neagră III, Soc. Dacia Traiană, Bucureşti, 1947, pag. 460, pe dacoromanica.ro). Chestiuni de memorie. Dacă nu au fost salvate, măcar a existat intenţia.

Pentru a răspunde la această întrebare simplă apelăm la memorialistică. După studiul sumar al memorialisticii avem următoarele ipoteze: Wilhelm Filderman, Radu Lecca, un alt om al  lui Dumnezeu sau Domnul Dumnezeu însuşi. Wlihelm Filderman a fost deportat în Transnistria, deci se pare că nu Dânsul. Deşi consuma atâta hârtie pentru memorii, încât membrii Guvernului ar fi putut trăi din reciclarea de hârtie. De ce a fost deportat ? Pentru atitudine neecologică: consum mare de hârtie.

            Radu Lecca răspundea de evrei, fiind Director Ministerial împuternicit. Dar la Berlin, trimis la tratative, el nu a fost tratat conform rangului său. Poate avea prietenie cu Hauptsturmfuhrer-ul SS Gustav Richter şi astfel a evitat el deportarea evreilor. Dar era om al lui Dumnezeu ? Se pare că nu. Se comporta ca un negustor, avid de bani care făcea multiple calcule. Să fi avut sânge evreiesc ? Credem că nu, doar sânge negustoresc. Deci pare-se că nici Radu Lecca.