Una dintre personalitatile care au marcat muzica secolului XX a fost pianistul si compozitorul Géza Frid, nascut la 25 ianuarie 1904, la Sighetu Marmatiei, “paradisul terestru de la poalele Carpatilor, intre tumultuoasele ape ale Izei si Tisei” cum avea sa scrie in memorii.

Talent muzical de exceptie – primul concert il da la varsta de 6 ani – a studiat la inceput cu mama si profesorii sigheteni, apoi cu Bartók Béla si Kodály Zoltán. Cei doi mari muzicieni nu au fost singurele personalitati care au marcat viata tanarului Géza: a fost prieten cu compozitorul Maurice Ravel si cu scriitorul Thomas Mann, dar cel mai important rol l-a avut scriitorul rus Lev Tolstoi, care l-a intalnit in anul 1910 si care, dupa ce l-a ascultat improvizand la pian pe teme populare rusesi, l-a convins pe tatal tanarului sa-l sprijine in continuarea studiilor. La sugestia marelui scriitor, micutul Géza este inscris la scolile si academiile de muzica din Budapesta, unde studiaza pianul cu Bartók Béla si compozitia cu Kodály Zoltán. Pe langa studiul pianului, Bartók Béla il initiaza si in culegerea de folclor, Géza Frid insotindu-si maestrul in Maramuresul natal, unde, impreuna cu profesorul Ioan Busita culeg folclor romanesc in satele de pe valea Izei.

Ca şi în alte cazuri din ultimii ani, premiul Nobel pentru Literatură a venit ca o surpriză neaşteptată pentru mulţi dintre noi. Scriitoarea (nemţoaică sau româncă, alegeţi voi) Herta Müller, un nume mai puţin sonor între cele propuse, a surprins juriul cu sinceritatea prozei şi îmbinarea acesteia cu poemul în redarea unui peisaj aflat sub soarele gri al dictaturii comuniste.

Animalul inimii (denumire care se trage dintr-o legendă şvăbească) este dominat de melanjul delirant între frică şi un simbolism de mare clasă. Romanul semi-autobiografic al Hertei Müller surprinde luptele subtile, dar brutale, care şi-au făcut loc în viaţa obişnuită a celor aflaţi cândva sub regimul comunist, accentuând în mod special războiul personal al unei femei care se formează în această lume fără a se adapta vreodată cu adevărat.

Lola, o fată de la ţară care studia traduceri în cadrul universităţii, este găsită în toaletă, spânzurată de cordonul colegei sale (naratoarea). Descoperind că Lola fusese abuzată sexual (şi, indirect, de sistemul în sine), ea va trece de la neutralitate, la revoltă faţă de partid şi va reveni adesea la jurnalul femeii care s-a sinucis. Alături de prietenii ei, Edgar, Kurt şi Georg, se va afla sub atenţie şi presiune permanente din partea statului, care îi interoghează deseori, acuzându-i că sunt antisociali şi reuşind să-i “plaseze” cu munca în diferite colţuri ale ţării. Naratoarea reuşeste în final să emigreze în Germania, spre ceea ce crede că ar putea însemna libertate, însă personajele din jurul ei par să meargă pe urmele unor destine tragice. În plus, frica rămâne în continuare cusută de ea ca o umbră, pentru că emanciparea nu poate fi imediată atunci când trăieşti ani de zile controlat de teroare.

Cruciada Culturii este ideea unei miscari de reactie. Reactie la prost gust. La superficial. La vulgaritate. La mimetism. La submediocru. La subcultura. Ofensiva lor este in zilele noastre, fara precedent. Intr-o propozitie: Cruciada Culturii este o reactie impotriva Uratului.

Cum am putea sa contracaram expansiunea Uratului daca nu prin lupta pentru Frumos? Atat de simplu. Frumosul autentic. Frumosul care se strecoara in orice Act de cultura la fel cum firul de nisip se strecoara in interiorul scoicii ca sa nasca incredibila perla.

Cate Perle adevarate zac ingropate sub malul care s-a depus in toti anii in care Uratul, cu toate formele lui publice, s-a instaurat infestandu-ne simtul estetic? La aceasta intrebare numai Frumosul, recastigandu-si teritoriile, poate sa raspunda. Iar noi, cei care ne vom alatura Cruciadei, putem sa luptam pentru Frumos.

Are la activ vreo trei carti de poezie, dar nu ti le baga pe gat, cum fac multi confrati de-ai nostri. Modest, isi vede de lirica sa si, in viata de zi cu zi, de pruncii pe care-i invata la Scoala generala din Sarasau, Maramures. S-a nascut in 1954, la Sighetu Marmatiei. Este laureat al Festivalului International de Poezie din orasul natal.

Rastimp de primavara

stau si eu ca tot omul in ziua de diferenta

la o masa cu cafea si 1 Dunhill in nori

linistit in sfarsit de pomenile ce

tocmai le-am facut,

numai stau

la 3 mese mai stau 3 clienti:

unul cu un text incurcat ce l-am scris

ceilalti 2 unul fara celalalt

Ascult intotdeauna cu incantare casetele editate in ultima vreme de Grupul “Marmatia” din municipiul de dincolo de Gutai. Cu atat mai mult cu cat, subsemnatul, ca fost secretar literar-muzical si director al fostului mare ansamblu folcloric “Maramuresul” din Baia Mare se cam paricepe sa faca deosebirea intre kitsch si autentic. Indiferent ca in albumul, despre care facem vorbire, abordeaza teme diverse: hori, strigaturi, cantece de petrecere, aceasta grupare respecta cu sfintenie arhaicul obiceiurilor din Maramuresul Voievodal. Ma bucura si faptul ca violonistul numarul unu al tarafului Mihai Chis, se trage din Salistea de Sus, iar cantareata, Nutuca Iusco din Dragomiresti. Doua localitati dragi mie, unde m-am nascut, copilarit sau am umblat cu traistuca plina de carti si caiete la scoala. Am remarcat in mod deosebit cantecele si strigaturile bine armonizate: voce, cetera si zongora a celor de mai sus plus, Adrian Benta, un maestru al “inganarilor” instrumentale cu vocea fireasca, necontrafacuta, prin naturaletea si frumusetea versurilor si a isomului lor pe instrument: “Dragu-mi cu lume multa”, “Vai saracu capu’ meu”, “Ceterasu’ meu Mihai”, “Joc de baut din Leordina”, “Eu n-am stiut pan’ amu’ “, “Insura-m-as insura”, “Iinvartita lui Mihai din Saliste”.

Sambata, 23 ianuarie, cu incepere de la ora 11:00, Teatrul de Papusi Baia Mare prezinta spectacolul „Elefantelul curios”, de Nina Cassian. Spectacolul este regizat de Eugenia Ciotlaus, iar scenografia este realizata de Ida Grumaz. Pretul unui bilet va fi de 5 lei.

Iubitorii de teatru sau cei nesatisfacuti de oferta de pe piata ”clasica” au de acum o alternativa online: primul portal de teatru radiofonic din Romania. Site-ul este o veritabila enciclopedie a teatrului universal, dar si o istorie a teatrului radiofonic romanesc, prezentand atat spectacole din ”Fonoteca de Aur” a Societatii Romane de Radiodifuziune, cat si spectacole recente, cicluri tematice si serii dedicate unor mari dramaturgi, actori sau regizori. 

Pe primul portal de teatru radiofonic din Romania, programul lunii ianuarie este dedicat lui A.P. Cehov si Eugene O’Neill, iar o ampla sectiune este dedicata lui Mihai Eminescu, de la nasterea caruia s-au implinit 160 de ani, in 15 ianuarie. In ianuarie, printre cele 70 de spectacole care ruleaza lunar, vor putea fi audiate: ”Livada de visini”, ”Unchiul Vanea”, ”Pescarusul” (de A.P. Cehov), ”Lungul drum al zilei catre noapte”, ”Din jale se intrupeaza Electra”, ”Luna dezmostenitilor” (de Eugene O'Neill) sau ”Luceafarul” (in lectura lui Mihail Sadoveanu), ”Scrisorile lui Mihai Eminescu” (cu Ion Caramitru in rolul principal) sau ”Geniu pustiu”.

Centrul Cultural „G.M.Zamfirescu” Satu Mare organizează vineri, 29 ianuarie 2010 de la ora 19.00 un spectacol interactiv de percuţie ”Zgomotul ritmurilor” cu Cserey Csaba si elevii săi.

În cadrul spectacolului se va folosi o paletă largă de instrumente de percuţie, chiar şi instrumente neconvenţionale. 

 Este un spectacol recomandat pentru cei ce vor să îşi „amortizeze”  tensiunile interioare dar şi pentru cei care apreciază instrumentele de percuţie! 

 Cserey Csaba este cunoscut ca omul de baza din aparitiile lui Harry Tavitian, percutionistul fara de care multe din albumele & concertele lui Harry Tavitian n-ar mai avea acelasi farmec.