Rezultatul unui studiu recent, prezentat de Centrul de Studii şi Cercetări în Domeniul Culturii, arată că românii nu mai cumpără cărţi. Potrivit cercetării, nonconsumul de cărţi a urcat, de la 46% în 2008, la 51% în 2009.

Acelaşi studiu a relevat faptul că aproximativ 5% din populaţie nu cumpără cărţi, dar împrumută sau primeşte. Pe de altă parte, 87% din cărţile cumpărate de români în anul anterior studiului sunt achiziţionate de consumatorii fideli. 
Dacă ar fi să căutăm motive pentru care românii nu mai cumpără cărţi, am găsi suficiente: recesiunea economică, lipsa timpului dedicat lecturii, cititul care nu mai este la modă (el fiind surclasat de internet, televizor ş.a.). Cartea care se vinde în România este mult mai scumpă ca în străinătate şi acest lucru pare a fi principalul factor inhibator pentru care numărul celor care achiziţionează cărţi din librării e mai mic pe zi ce trece.

Duminică, 14 martie 2010, Sighetu Marmaţiei a avut parte de un eveniment cu totul special. Sub genericul „De la Blues la Etno-Jazz”, timp de peste două ore, într-o sală „G. Enescu” arhiplină, cu un public cald şi foarte receptiv, Harry Tavitian şi Cserey Csaba au oferit publicului sighetean o incursiune în istoria jazz-ului. In timpul concertului, Harry Tavitian a facut scurte "dezvaluiri" din povestea jazzului si rolul sau in istoria muzicii internationale.

Sambata, 13 Martie 2010,incepând cu ora 11, în Centrul de Documentare şi Informare al Şcolii Călineşti a avut loc lansarea cărţii “Istoricul localităţii Călineşti”, autori fiind Maria şi Petru Nemeş din Valeni.

La acest eveniment cultural au participat  în jur de 70 persoane printre care scriitorul Nicoară Mihali, etnologul Pamfil Bilţiu, deputatul Vasile Berci, primarul Mihai Ştefan Nemeş, viceprimarul Cristinel Chindriş, preşedintele Asociatiei Culturale „Tiberiu Utan” din Văleni, preoţii din localităţile Văleni şi Bârsana, profesorii de la cele trei şcoli din comună, consilieri locali, elevi şi alti membri ai comunităţii.

Această lucrare este un omagiu adus eroilor căzuţi în primul şi cel de-al doilea război mondial şi locuitorilor acestor ţinuturi, strămoşi şi contemporani, membri ai unei colectivităţi cu o bogată civilizaţie tradiţională.

În cuvântul său de început ,domnul scriitor Nicoară Mihali precizează că orice lansare de carte este o mare sărbătoare. De asemenea, menţionează că este prima lucrare unde se exploatează cel mai bine istoricul unei localităţi.

Domnul Biltiu isi exprimă bucuria de a participa la semnarea actului unui mare eveniment cultural care se desfăsoară la sat,locul unde  s-a născut veşnicia. El a făcut referire la şcoală numind-o „templu sacru” iar profesorii sunt „lumină din lumină”.

Cu exactitatea unui ceas elvetian, poetul Echim Vancea ne ofera la inceputul fiecarui an un nou volum de poezii, “care iti face dulce amarul de pe cerul sufletului” – cum noteaza Adrian Alui Gheorghe pe coperta volumului “Titlul mai tarziu” (Ed. Timpul, 2009) iesit in aceste zile de sub tipar. Comparatia nu este intamplatoare: directorul Bibliotecii Municipale “Laurentiu Ulici”, din Sighetu-Marmatiei, evadeaza din realitate, din rutina unui cotidian pe alocuri anost, pe alocuri violent, dar are grija sa isi regleze cuvintele dupa ritmul lui pentru ca, din spatele versurilor sale sa fie totusi prezent, sa-l scurteze atent si critic, ca apoi sa-si regaseasca drumul spre “orasul tot mai indiferent, tot mai intunecat” in care a ales sa traiasca si sa astepte “ceasul in care lumea va incepe sa rada pentru cat s-a trudit”.

Nenumarate alte volume de exceptie

Roza vânturilor este singura carte, dacă nu scrisă de Nae Ionescu – căci reprezintă o culegere de articole apărute cu alte ocazii, măcar singura carte cu numele său pe copertă a cărei apariție a fost, am putea spune, ”acceptată” de către Profesor. Restul tipăriturilor care îl au ca autor s-au născut din cursurile sale litografiate, adunate la un loc prin efortul foștilor săi studenți, după moartea lui Nae .

În mod cert, Nae Ionescu avea ce să publice. De unde, atunci, acest refuz de a o face? Mircea Eliade , în postfața Rozei vânturilor , găsește două motive principale: în primul rând, concepția socratică pe care Profesorul o avea despre filozofie – aceasta fiind imposibil de înțeles pentru cel care nu a văzut-o cum se naște. Am putea adăuga că este o concepție mai mult decât socratică, cum tind să o catalogheze toți – este o idee profund tradițională, conform căreia orice cunoștiință adevărată nu se poate transmite decât prin viu grai. În al doilea rând, refuzul de a publica se bazează și pe ideea că operele sale, o dată tipărite, ar putea da impresia că el a creat un ”sistem”. Și vai de cel care crează un sistem filozofic, avertiza adesea Profesorul, căci el devine un ”mort viu”, incapabil să mai gândească în afara acelui sistem. Incapabil, deci, să mai gândească.
Ne-am putea întreba care este, în definitiv, valoarea unei culegeri de articole gazetărești despre evenimente care au avut loc acum mai bine de 70 de ani.

Daca nu venea primarul Borsei cu sutele lui de moroseni in 1944, la Sighet, capitala judetului de atunci, sa protesteze asupra intentiei URSS de a anexa Maramuresul azi am fi vorbit intr-o limba total straina latinitatii. Simtind pericolul sovietizarii, a avut curajul sa se impotriveasca tancurilor rusesti, doar cu arma cuvantului, zdrobitor ca act de identitate. Perfidul Stalin a dat inapoi, gandindu-se la consecintele ce puteau avea loc in presa internationala si in guvernele Aliatilor. Asa ca, datorita acestui taran simplu, energic si patriot cu asupra de masura, vorbim si editam ziare fara caractere slavone. La intretaierea Izei si Marei, ar trebui neaparat sa existe o statuie, cum numai voievozii merita!

O antologie, cum ar trebui sa aiba si Maramuresul

Cultura maramureseana va beneficia in acest an de 500.000 lei din partea Consiliului Judetean. Fondurile sunt nerambursabile si vor fi alocate pe trimestre. Solicitarile de finantare se pot depune pana in 13 aprilie, iar evaluarea si selectia proiectelor care vor fi finantate se va face de catre o comisie speciala. 

Consiliul Judetean (CJ) Maramures a emis programul de finantare nerambursabila din bugetul judetean pentru programele, proiectele si actiunile culturale care se vor desfasura pe parcursul acestui an. Suma totala acordata pentru sustinerea culturii este 500.000 lei, insa banii se vor acorda defalcat. Astfel, in trimestrele I si III se vor aloca cate 125.000 lei, iar in cel de-al doilea trimestrul vor fi alocati 250.000 lei.

Orasul Cluj Napoca va candida la titlul de Capitala culturala europeana pentru anul 2020, a anuntat, miercuri, primarul Sorin Apostu, potrivit Agerpres. Pana in 2013, municipalitatea va trebui sa pregateasca proiectul cu care va candida, mai intai la nivel national. Este de asteptat ca mai multe orase romanesti sa intre in aceasta competitie, dupa ce si Timisoara si-a anuntat intentia de a candida.

"Desi pare foarte indepartata data, eforturile trebuie facute din timp. Nu vom fi singuri, se va crea un grup de lucru din care vor face parte pe langa reprezentantii primariei si alte personalitati care ne vor sprijini in acest demers", a declarat miercuri Sorin Apostu, referindu-se la Fundatia Culturala Carpatica, Uniunea Universitatilor Clujene si Cluburile Lion si Rotary.

 Notorietatea lui Elie Wiesel are şi efecte negative: nu mă refer doar la acuzaţia că ar fi un impostor sau la faptul că a fost atacat într-un hotel, ci şi la rezerva cu care pot fi primite romanele sale. Faima şi activismul unui autor pot schimba perpectiva asupra cărţilor sale, ceea ce mi se pare ironic: ce am aprecia la un anonim tindem să respingem la un autor foarte vizibil în viaţa socială şi politică. E ca şi cum ne-am dori ca talentul să fie pur, iar forţa imaginativă şi eleganţa stilului să nu fie contaminate de activităţile sociale ale autorului.

În cazul în care numele de Elie Wiesel vă evocă ceva neclar, este vorba de unul din supravieţuitorii Holocaustului, născut în Sighet şi deportat la Auschwitz împreună cu familia. După 1945, a studiat la Paris şi, convins de Mauriac, şi-a descris experienţa teribilă într-o carte. La Nuit este controversată încă, dar şi una dintre cele mai celebre mărturii cu privire la Holocaust. Dacă doriţi să citiţi mai multe, puteţi găsi informaţii aici (inclusiv fotografii din Sighet 1920-1939) şi aici

Romanul de faţă este parţial bazat pe experienţa de lagăr a autorului, accentul fiind pus mai curînd pe problema identităţii: Ce înseamnă să fii evreu? şi Ce înseamnă să fii om? sunt cele două întrebări la care personajul cărţii, Doriel, caută obsesiv răspunsuri. Sau, mai scurt spus, întrebarea devine: Cine sunt eu? Doriel şi lupta sa cu răspunsurile oferă un veritabil roman psihanalitic celor pasionaţi. Este vorba de o analiză ideală, complexă, tulburătoare atît pentru el, cît şi pentru analista sa, Therese, ambiţioasă şi, din punctul de vedere al rezultatelor, aparent nefructuoasă. Însă istoria post-analiză a lui Doriel ne arată un adevăr simplu, pe care toţi îl ştim, îl negăm şi îl uităm (vă las să-l descoperiţi în carte).