La sfârşitul săptămânii s-a desfăşurat, la Liceul de Muzică "Tudor Jarda" , Sinagogă şi Centrul Cultural Municipal "George Coşbuc" din Bistrita, Concursul Naţional de Interpretare a Muzicii Româneşti "Sigismund Toduţă", ediţia a XXVII-a 2010, structurată pe două secţiuni: interpretare instrumentală (pian, vioară, violă, violoncel, chitară, flaut, clarinet, oboi) pentru preşcolari şi elevii claselor I-VIII, respectiv canto clasic pentru elevii claselor IX-XII. Cei mai valoroşi participanţi au urcat pe scenă la Gala Laureaţilor, Marele Premiu revenind elevului din clasa a IV-a Krisztian Malicski din Sighetu-Marmaţiei (elev al doamnei profesoare Chifor Monica).

 La Gala Laureatilor au urcat pe scena, printre altii, si sighetenii Paul Emanuel Fodor (pian) si Krisztian Malicski (pian).

“Nu e nimic aici în afara dorinţei noastre de a muri cât mai târziu posibil”

Am descoperit Soni când cercetam plictisită site-ul Tritonic în căutare de ceva interesant…Probabil că în mod normal nu mi-ar fi atras atât de tare atenţia, dar faptul că numele meu e chiar Sony m-a făcut să mă interesez imediat despre ce este vorba. Fără să  stau mult pe gânduri am citit repede ce scrie despre ea şi am şi pus-o în coş. Doar e o carte care are numele meu pe ea, nu? Îndată ce am pus mâna pe ea am şi am început să o citesc, terminând-o în aceeaşi zi deoarece e foarte bine scrisă şi te smulge din viaţa reală şi te ţine încătuşată în mintea lui Soni. Mi-a plăcut să văd că un autor român şi tânăr scrie aşa de bine.

Ideea cărţii e chiar foarte interesantă cu toate că sfârşitul mi s-a părut puţin SF.. Nu pot să spun în ce constă, că aş strica surpriza...

Volumul “Maniheismul - Principiile, dogmele si morala” de Isaac de Beausobre a aparut la Editura Herald in colectia Logos, in traducerea lui Gelu Sabau.

Fondat de catre profetul Mani in secolul al III-lea d. Hr., maniheismul a ajuns sa-si revendice, in perioada sa de maxima expansiune, adepti de pe un vast teritoriu cuprins intre Africa de Nord si China. Conceput ca o sinteza a tuturor sistemelor religioase cunoscute pana atunci, in fapt un sincretism de conceptii dualiste zoroastriene, buddhiste (in special etice) pe care s-au grefat doctrine crestine si gnostice, maniheismul a dainuit si a avut o mare influenta timp de patru veacuri.

Desi a disparut oficial in secolul al VII-lea (in Persia prin revigorarea zoroastrismului si persecutiile lui Bahran din 291, iar in Imperiul Roman prin decretul lui Theodosius din 381 si presiunile Bisericii crestine), conceptiile maniheene s-au facut simtite in China pana in secolul al XIV-lea, in Europa de sud-est pana in secolul al XVI-lea (bogomilii), iar in Occident pana in secolul al XIII-lea, cand erezia cathara, socotita de sorginte maniheeana a fost eradicata de catre Biserica catolica.

"Stilul acestei cărţi este melancolic şi uşor afectat, dar îţi creează senzaţiile viscerale, ascuţie ale cuţitului de măcelar sau ale bisturiului fin de chirurg la o lectura dintr-o singură suflare - obsedantă de altfel." (Irvine Welsh, Guardian)

Ryu Murakami este unul dintre cei mai cunoscuţi scriitori japonezi contemporani, recunoscut în special pentru cărtile „Albastru nemărginit, aproape transparent” şi „Copii de aruncat”, amândouă având acel stil specific Murakami, care în primul rând şochează, iar în al doilea rând, dă de gândit.

Ideea de bază a cărţii este una interesanta, calmă şi captivantă. Te atrage în paginile ei cu blândeţe şi te conduce printre rânduri şi cu suspans, şi cu interes.

Shigeharu Aoyama este un bărbat între două vârste, trăind impreună cu fiul său şi având o viaţă modestă şi normală. După 7 ani de la moartea soţiei, la insistenţele fiului său şi a prietenilor, el se hotărăşte să se recăsătorească. Dar... cu cine? Planul se naşte imediat... o audiţie. O audiţie pentru un film... Zis şi făcut... Aoyama s-a trezit întâlnindu-se în fiecare zi cu sute de femei. Dar el parcă nici nu le vedea. Toate erau prea simple, unele obscene, altele cu un intelect nu prea dezvoltat... asta până când a văzut-o pe Asami. Era perfectă... avea tot ce a vrut vreodată de la o femeie, dar cu mult mai mult. De aici, începe povestea de iubire. O poveste de iubire care duce spre ceva complet diferit...

În România locul curentelor de idei a fost luat de tot felul de găşti. Cea ce ar fi trebuit să fie un spaţiu de dezbateri, astăzi este o bătălie dintre peluze despărţite de o mlaștină ideologică fără margini și fără fund. Esenţa pură a modernităţii, conflictul principial, deschis şi declarat de idei, nu are loc în tribună, pentru că meritocraţia şi-a luat bilete pe viaţă. Volumul “Idolii Forului” oferă busola necesară pentru a ieși din acest hățiș de idei și pasiuni.

 
Pentru că intelectualul public român mai face greşeala de a confunda genialitatea cu cultura enciclopedică, pentru că modelul de educaţie Maestru-Discipol de tip feudal mai inspiră încă ideologia cunoaşterii, pentru că grupurile de prestigiu mai scot şi în mileniul trei din paracliserele cunoaşterii icoane cu profeţi infailibili, pentru că idolatria e cult de stat în România, cei 13 coautori ai volumului “Idolii forului” și ancheta revistei Pagini.com denunţă fantomele din altar și oferă un contramodel cultural credibil.

Sâmbătă, 8 mai 2010, de la ora 18:30 va avea loc la Şcoala de Muzică Sighetu Marmaţiei, sala "George Enescu", un recital de muzică clasică (vioară şi pian).

 Interpreţi:

VIOARĂ: Bocicorec Ivan, Sebestyen  Agnes, Michnea Raluca

Profesor: Gavaller Alexandru

Acompaniament la pian: prof. Chifor Monica

PIAN: Boţac Alexandru Cadmiel 

Profesor:  Chifor Monica

În program: Chopin, Dancla, Haydn,  Paganini, Pergolesi, Silvestri, Vivaldi.

Inspirat de experiente traite de autor insusi, romanul lui Knut Hamsun sta sub semnul foamei si al nebuniei iminente. Elementele autobiografice se impletesc discret cu fictiunea, conferind naratiunii veridice accente contemporane.

Personajul central si singurul, in fapt, al romanului este un scriitor inca tanar, aflat in pragul disperarii, lipsit de orice fel de resurse pentru a se intretine. Sarac lipit, vagabondul lui Hamsun traieste de pe o zi pe alta numai si numai datorita hazardului. Om inteligent de altfel, singura lui arma este scrisul, pe care il si foloseste uneori, punandu-l in slujba unui ziar, al carui director, “Comandorul”, il rasplateste cu marinimie pentru munca depusa.

Incapabil sa ramana sub un acoperis mai mult de cateva saptamani, el hoinareste pe strazile din Christiania, in cautare de hrana: “Imi era ingrozitor de foame. Pe strada am gasit o aschie de lemn si am inceput s-o mestec. Aceasta mi-a ajutat. Oare de ce nu ma gandisem mai demult la asa ceva?” Senzatia acuta de foame nu dispare totusi si singura scapare ar fi redactarea unui material pentru ziar. Inspiratia insa nu tine cont de factorii fiziologici imperiosi si apare doar rareori, furnizandu-i, in acelasi timp, idei, ca de exemplu, nastrusnicul articol despre cunoasterea filosofica, care nu ar putea nicidecum sa-i potoleasca focul din pantece.