Azi, 29 iunie 2010, de la ora 14 la Sala Radio Sighet, in cadrul evenimentelor ocazionate de Zilele Culturii Iudaice a avut loc lansarea cartii jurnalistului Ioan J. Popescu - “Evrei de seama nascuti la Sighet”, acesta fiind al doilea volum lansat in doar cateva luni de catre cunoscutul si mult apreciatul gazetar. Volumul cuprinde peste 80 de biografii ale unor personalitati de talie mondiala, alaturi de alte cateva sute grupate in functie de meseria in care au excelat si care i-a facut celebri. Merita remarcata si partea introductiva, care ofera cititorului informatii despre limba si literatura evreilor, bogata presa evreiasca publicata la Sighet precum si despre muzica nascuta din interferenta celei liturgice mozaice cu folclorul romanesc, unguresc, slav si tiganesc, incheindu-se cu o cronologie care marcheaza cele mai importante evenimente din viata comunitatii evreiesti sighetene de-a lungul a mai multe secole. Evenimentul cultural a fost mediat de catre Drd. Dorel Todea (redactor-coordonator Radio Sighet) alaturi de care au mai luat cuvantul Mihaela Fodor (presedinta asociatiei "Nordica"), Ioan Maris (Asociatia "Valea Verde"), Harry Markus (presedintele Comunitatii Evreiesti din Sighet), poetul Marin Slujeru si poetul Gheorghe Petrovai. 

Mult apreciata de un public larg de cititori, aceasta carte parcurge secolele si face inconjurul lumii pentru a relata uluitoarea istorie de patru mii de ani a poporului evreu. Filosofi si regi, razboinici si negustori, poeti si bancheri prind viata in paginile cartii lui Max I. Dimont. Luptand, retragandu-se, inaintand, evreii au reusit sa scape de pericolul anihilarii si al mortii culturale. Dotat cu o putere aproape miraculoasa de supravietuire, acest popr martor, martor al pieirii  atator civilizatii, si-a adus in tot acest timp contributia sa deosebita la mostenirea spirituala a omenirii.

 Volumul incepe cu o trecere in revista a celor patru mii de ani si a celor sase civilizatii care au adapostit poporul evreu si cu o cercetare a unor factori aparent absurzi care au contribuit la una dintre cele mai ciudate supravietuiri din istorie - aceea a unei natiuni care s-a proclamat ca fiind Poporul Ales de Dumnezeu si aproape ca a  reusit sa convinga lumea intreaga.

In primul capitol, "Dumnezeul portabil", volumul contine o cercetare amanuntita a perioadei pagane care incepe cu o hoarda de nomazi cunoscuti sub numele de ebrei, ce-si fac loc cu coatele in istorie, "inventeaza" un Dumnezeu numai al lor, pun bazele unui regat, supravietuiesc infrangerii si traiesc mai mult decat cei care i-au infrant, daor pentru a se repezi cu capul inainte in civilizatia greaca.

Uniunea Artistilor Plastici din Romania, filiala Baia Mare a gazduit recent expozitia intitulata “Simboluri si Mit”. O expozitie de pictura semnata de catre artistul Valentin Rozsnyai. Vernisajul a avut loc la Galeria de Arta din Baia Mare in prezenta a numerosi artisti, oameni de cultura, iubitori de arta, precum si apropiati ai autorului.
Absolvent al Universitatii de Nord in 2009, profilul pictura, Valentin Rozsnyai ne prezinta o expozitie pe simeze prin care da dovada de cunostintele in arta acumulate in timpul studentiei. Astfel, in utimul timp, din ce in ce mai mult absolventi ai profilelor de arte plastice din cadrul Universitatii de Nord isi prezinta propriile creatii in centrul artistic baimarean.
Este cunoscut si pentru calitatile sale in domeniul fotografiei

S-a pus nu o dată problema aşa numitului "brand", fie că e vorba de ţară, regiune, judeţ sau localitate şi adesori se încercă inventarea unor evenimente simbolice despre care se crede că s-ar potrivi sau că ar reprezenta locul. Ori, nu o dată, acest "brand" există şi funcţionează, atâta doar că este ignorat.  Exemplul tipic este Sighetu-Marmaţiei unde, marea majoritate a turiştilor străini sunt evrei, indiferent dacă vin din Israel, ţările Europei sau din Statele Unite ale Americii. Motivul este faptul că, în această zonă (Maramureş şi Galiţia) s-a născut „hasidism”-ul (curent mozaic ortodoxă), că la Sighet îşi are originea dinastia de rabini Teitelbaum care au fondat celebrul centru hasidic din New York: pe străzile din Williamsburg, prin celebrul Borough Park şi Brooklin, numele Sighet este la fel de des pomenit ca în România. Numele oraşului a fost făcut celebru prin cărţile scrise de evreii sigheteni Elie Wiesel, Dora Apşan Sorell, Hertzl Apşan, Alice Kern, Hedi Fried, Schőn Dezső, Gizela Perl, Naomi Litvin sau Eva Olsson (şi lista ar putea continua). Sighetul este cunoscut prin filmele documentare şi artistice despre evrei (ex. “Din cenuşă”, regia Joseph Sargent, film premiat cu Premiul „Grammy”) piesele de teatru ce povestesc drama celor 13.000 evrei duşi la Auschwitz (ex. “Janka”, de Oskar Speace, 2003), de muzica lui Abraham Adler, Szigeti Joseph şi Géza Frid (muzicieni studiaţi în academiile de muzică din întreaga lume), de actorii care au studiat la cursurile lui John Gassner (unii dintre ei nominalizaţi şi deţinători ai premiului „Oscar”), de studenţii care au învăţat ştiinţele iudaice după cursurile eminentului profesor dr. David Weiss Halivni sau vizitatorii Ierusalim-ului care află că unul dintre arhitecţii oraşului este sigheteanul Harmat Zoltán, de interpreţii şi iubitorii de muzică evreiască care ştiu că genul de muzică numit „klezmer” s-a născut pe aceste meleaguri din interferenţa muzicii liturgice evreieşti cu cea românească, slavă, ungurească şi ţigănească, de cei născuţi la Sighet şi de urmaşii acestora pentru care numele de Sighet şi Maramureş înseamnă locul unde-şi au rădăcinile. 

Dan Lungu scrie într-un fel în care ne putem regăsi fiecare şi acesta nu este nicidecum un lucru lipsit de semnificaţie. La masa de cazino a prozei contemporane, autorul în cauză mizează în Cum să uiţi o femeie pe cartea câştigătoare a niciodată old-fashioned-ului realism. Volumul ni se înfăţişează fără echivoc, transparent, prin titlul vag romantic, ca un roman de dragoste exact aşa cum se şi găseşte de fapt. Simplul amănunt de a scrie în 2010 un roman de un“ lirism sobru, viril“, cum sugerează Alex Ştefănescu pe coperta patru, conţine o doză de pericol livresc. Însă lui Dan Lungu i-a reuşit, spre mirarea-mi personală.
Aşa cum propune imaginea de pe copertă-o uşor camilpetresciană şi totuşi altă d-nă T, parcurgând ,s-ar părea, celebra stradă îngustă din Sibiu- personajul central al cărţii este “o iubită“, Marga. Fină, pretenţioasă, răsfăţată- fată de nomenclaturist-, feminină şi senzuală, Marga îi sfâşie inima lui Andi când îi lasă un bilet cu anunţul că pleacă într-o direcţie necunoscută. Între “flegmaticul“ Andi şi frumuşica Marga începuse cu un an şi jumătate în urmă o iubire studenţească. Ajung să lucreze ambii la acelaşi ziar local şi să împartă o garsonieră. Cu plimbări şi shoppinguri, cu tandreţe şi sex, cu mici îmbufnări feminine şi cu nu puţine accese de jenă financiară masculină, cuplul lor îi apărea lui Andi ca fiind tot ce ar putea să-i ofere viaţa mai bun.