Recent, sub egida Bibliotecii Judetene “Petre Dulfu” din Baia Mare, a iesit de sub tipar o interesanta si necesara lucrare semnata de regretatul profesor Alexandru I. Marina, medicul Ion M. Botos (presedintele Uniunii Regionale a Romanilor din Transcarpatia) si profesorul Nutu L. Pop: “Dictionarul regionalismelor din partea dreapta a Tisei”. “Volumul ofera un material lingvistic bogat, extrem de pretios atat pentru cunoasterea vorbirii romanilor care locuiesc in teritoriile aflate in partea dreapta a Tisei (n.a. in Ucraina), cat si pentru cercetarile dialectologice sau pentru acelea privitoare la bilingvism (…) utilitatea publicarii acestei lucrari este indiscutabila, date fiind bogatia formelor mai putin cunoscute in romana literara actuala, numarul mare de sensuri speciale inregistrate, dar si utilitatea culturala deosebita a muncii depuse de cei trei intelectuali maramureseni” – dupa cum noteaza in prefata dr. Ana Borca. Pentru cititorul din stanga Tisei, majoritatea cuvintelor cuprinse in “Dictionarul…” ii este cunoscuta, ele circuland ca atare, sau cu mici diferente, si in sudul Tisei, confirmand ideea lingvistului Tache Papahagi care inca in 1925 afirma ca limba romana vorbita la nord de Tisa apartine subdialectului maramuresean. Lucrarea a fost editata in cadrul programului “Maramuresul perpetuu” coordonat de dr. Teodor Ardelean.

La 12 iulie se implinesc 77 ani de cand, in 1933, la Sighetu-Marmatiei, se nastea Alexandru Ivasiuc, unul dintre cei mai importanti scriitori contemporani. Refugiata la Bucuresti dupa Dictatul de la Viena, familia Ivasiuc se intoarce in Sighet-Marmatiei in 1951, astfel ca tanarul Sasa va absolvi Liceul “Filimon Sarbu” (azi Colegiul National “Dragos Voda”).

Dupa bacalaureat se inscrie la Facultatea de Filozofie din Bucuresti dar este exmatriculat din motive ideologice. Inscris ulterior la Facultatea de Medicina din Bucuresti, participa la miscarile studentesti din anul 1956, motiv pentru care este arestat si condamnat la 5 ani inchisoare corectionala pe care le executa in puscariile de la Jilava, Gherla si in diferite lagare de munca. Dupa eliberare i se fixeaza domiciliu fortat in localitatea Rabla din judetul Braila. In anul 1963, dupa o scurta perioada in care lucreaza la o fabrica de medicamente, este transferat la Ambasada SUA unde va lucra pana in anul 1968. Intre anii 1968-1969 beneficiaza de o bursa de studii in SUA, perioada in care tine o serie de conferinte. Intre anii 1970-1974 este redactor sef si director adjunct al editurii “Cartea Romaneasca”, secretar al Uniunii Scriitorilor apoi director la Casa de Filme nr. 1. Alexandru Ivasiuc a murit in cutremurul din Bucuresti la 4 martie 1977.
Si-a inceput cariera scriitoriceasca in anul 1964, cu povestirea “Timbrul”.

„Mănâncă-mă — un titlu care-i face pe gurmanzi să le lase gura apă — este o carte savuroasă… un roman mai eficace decât orice antidepresiv din farmacopeea modernă.“  Thierry Gandillot, L’Express

Agnes Desarthe reuşeşte să creeze cu succes un personaj pe cât de amuzant şi plăcut, pe cât de tragic. Myriam îşi deschide un restaurant foarte personal, cu scopul de a creea o ambianţă şi o viată care o vor ajuta sa fuga de trecut, sau măcar sa o facă să uite câteva ore pe zi de el.

 Citind cartea, ai impresia că stai şi tu în restaurantul ei, undeva la o masă în colţ, privind-o pe Myriam gătind, şi pe măsură ce descrie cu atâta măiestrie gusturile, ajungi să le simţi şi tu inundându-ti papilele gustative.

Cartea te atrage într-o atmosferă extrem de plăcută, cu personaje simple dar în acelaşi timp fascinante, te face să te simti într-un fel sau altul, ca acasă.

Foarte recent apărutul volum de poeme Moarte de om. O poveste de viaţă (Editura Limes) l-a impus, oarecum cu mirare că nu era deja hotărît acolo, pe Ion Zubaşcu în primul rînd valoric nu numai al poeziei optzeciste, dar al poeziei româneşti contemporane în ansamblul ei. Parcă dintr-o dată, ca şi cum s-ar fi ridicat o ceaţă, trupul de carne şi de sînge, tot mai împuţinat al poetului a fost umbrit/luminat de statura poetică  voievodală a fiinţei poietice. E greu să stai în preajma unei asemenea fiinţe. Am avut prilejul să mă cutremur devastator, în cîteva rînduri, la Sighet, în umbra sinistrei închisori, ori pe malul Tisei cea care curge încă printr-o rană necicatrizată a Voievodatului istoric, sau pe Dealul Doboieş, pe uliţele satului istoric maramureşan reconstituit şi “arhivat” de Mihai-Ţuţu Dăncuş, în modulaţiile tragice ale cîntecului arhaic interpretat de acest Orfeu al Nordului. Al acelui Nord spre inima căruia pe oricare dintre văi ai coborî fizic, în fapt urci metafizic.  Amîndoi suntem nişte dislocaţi din pămîntul rădăcinilor noastre, trăind această stare de fapt ca pe un exil, dar, absolut teribil, Ion mai are acum de îndurat şi exilul sinei sale din propriul trup. A vrut, cum spunea recent în faţa unor colegi de generaţie (dintre cei care mai au încă trup viu în lume), să aducă înapoi, în trup, cuvintele pentru că poezia nu poate fi altundeva decît acolo unde se află omul.

Întâi de toate, nu atinge acele. În al doilea rând, stăpâneşte-ţi mânia. În al treilea rând, niciodată, nici în vecii vecilor, nu te îndrăgosti. Căci atunci, pentru totdeauna, acul care arată orele la ceasornicul inimii tale îţi va străpunge pielea, oasele ţi se vor sfărâma, iar mecanica inimii se va strica iarăşi.

Cam aşa îşi provoacă Mathias Malzieu cititorii la un basm capricios pentru adulţi, căruia îi atribuie numele de Mecanica inimii şi al cărui zmeu stă în situaţia complicată a personajului principal.

Cu un fir narativ bizar şi cu accente gotice, scenariul este desprins parcă din universul lui Tim Burton. Undeva în Edinburgh-ul victorian, în cea mai friguroasă zi din an, se naşte un copil nedorit şi cu un defect curios – inima lui este îngheţată. Dr. Madeleine, considerată de mulţi vrăjitoare, ia copilul sub aripa sa şi îi repară inima fragilă folosindu-se de un ceasornic.

Cartea se întunecă gradat de la suprafaţă către interior odată cu atenţia excesivă de care dă dovadă mama adoptivă. Îngrijorată de slăbiciunea lui Jack şi influenţată de propriile dezamăgiri din cursul vieţii, Madeleine îşi îndepărtează constant fiul de lumea de zi cu zi. Cu ocazia celei de-a zecea aniversări, însă, ea îi permite să exploreze oraşul, cu avertismentul că dragostea este foarte periculoasă pentru problema sa.

In perioada 1-3 octombrie 2010, Casa Municipala de Cultura Sighetu Marmatiei organizeaza editia a 37-a a Festivalului International de Poezie si a 32-a editie a Serilor de Poezie Nichita Stanescu de la Desesti. Editia din acest an este onorata de prezenta unor scriitori din Cehia si Slovacia. Vasile Muste, directorul institutiei, ne-a declarat ca in cadrul festivalului se vor acorda premii in bani (cate 500 lei la fiecare sectiune) pentru: manuscris (se va publica volumul), volum de debut, volum si antologie de autor. Lucrarile, in trei exemplare, publicate in perioada octombrie 2009-septembrie 2010, vor fi trimise pe adresa Casei de Cultura, strada Iuliu Maniu, nr. 31, Sighetu Marmatiei, pana la data de 11 septembrie. Pentru mai multe informatii se poate apela la telefoanele 0262-311581 sau 0744-766222. Juriul concursului va fi alcatuit din personalitati ale culturii romanesti. Autorii propusi pentru premiere vor fi invitati sa participe la manifestarile festivalului.

Aseara, 29 iunie 2010, a avut loc la Sala „George Enescu” a Şcolii de Muzică şi Arte Plastice din Sighet un concert extraordinar de muzica klezmer cu Bob Cohen, formaţia „Di Naye Kapelye” din Ungaria si taraful „Manyo” din Teceu, Ucraina. Spectacolul a fost punctul culminant al Zilelor Culturii Evreiesti desfasurate in perioada 27-29 iunie 2010 la Sighet sub tutela Asociatiei "NORDICA", meritul pentru acest eveniment apartinand jurnalistului Ioan J. Popescu. Din pacate, foarte putini sigheteni si-au manifestat interesul pentru acest spectacol de exceptie pentru orasul nostru, in sala fiind mai putin de 100 de persoane. Citesc constant pe acest site comentarii ale multor sigheteni care se plang de lipsa unei vieti culturale in orasul nostru, intelectualitatea sigheteana isi manifesta constant nemultumirea, dar cand astfel de evenimente au loc, aceleasi persoane lipsesc constant cu desavarsire. No comment!