Vine peste noi din nou, ca un spărgător (ceaikovskian) de frontiere (arbitrare), pentru a XXXVII-a dată, Festivalul Internaţional de Poezie de la Sighet. Vasile Muste (căci despre el încerc să povestesc aici), credincios crezului că “loc fără prieteni nu este” (cum efesianul Heraclit spunea despre zei…) va aduna din nou un “batalion” de “grăniceri” ai unei patrii fără frontiere.

       Vine, vine, vine peste noi festivalul ca un al cincilea anotimp, al poeziei, nu temporal-liniar ci, expresiv-ascendent. Din văile înşelătoare ale poemelor va ţîşni fleşa sveltă şi nobilă a Poeziei. Încă o dată, ceea ce e aparent efemer şi umil va cîştiga un titlu de nobleţe întru eternitate. 

Sambata 18 septembrie 2010  in Sighetu Marmatiei a avut loc un concert de muzica jazz, pe scena salii “George Enescu” ajungand pentru prima oara in intreaga cariera de 26 de ani trupa Bega Blues Band. Acesta a fost al doilea concert de jazz de anul acesta realizat de Rotary Club & Sighet Online dupa cel din martie cu Harry Tavitian & Cserey Csaba si trebuie sa recunosc ca am avut mari temeri inaintea spectacolului in ceea ce priveste receptivitatea sighetenilor fata de acest concert. Surpriza a fost una cat se poate de placuta pentr organizatorii acestui eveniment deoarece sala “G. Enescu” a fost ocupata aproape complet la inceperea concertului, sighetenii dovedind ca sunt un public cald si foarte deschis spre jazz in ciuda faptului ca nu prea au avut loc astfel de concerte in orasul nostru. Chiar daca nu exista o formare catre acest gen muzical, nu s-a vazut  nicio diferenta intre spectatorii sigheteni si cei din marile orase, crescuti si obisunuiti sa asiste constant la astfel de evenimente. Aceasta a fost o supriza extrem de placuta pentru trupa Bega Blues Band care a venit in Sighet cu unele temeri legate de publicul sighetean. Cei sase muzicieni au venit pregatiti pentru Sighet cu multe piese din repertoriul international cu priza la public, dar si cu hituri proprii, precum “Blues-ul porcului” si “Te sponsorizez”.

Cu doua sute de ani in urma, intr-o coliba indepartata din Muntii Carpati, a trait un facator de minuni pe nume Rabbi Israel. Unii spun ca nu a existat niciodata; la fel s-a spus si despre regele Arthur si despre Iisus Hristos insa legendele lor s-au pastrat pana in ziua de azi. Unii spun ca Israel nu a fost niciodata rabin, ci mai degraba un taran neinstruit care si a creat singur autoritatea. Se spune ca inca de cand era copil a parasit scoala din sat, ca sa fuga in padure, unde a invatat graiul animalelor si pe cel al pasarilor, al copacilor, pietrelor si florilor. Israel a coborat din munti pentru a-i invata pe oameni sa traiasca cu bucurie nemasurata, caci bucuria din fiecare lucru viu, spunea el, este forma cea mai inalta de venerare. Padurile sunt sfinte, la fel si campiile, fiecare piatra si fiecare fir de iarba contin o scanteie din Sufletul viu; fiecare act al vietii, respiratia, mancatul, mersul, trebuie indeplinit cu ardoare, bucurie, extaz, caci fiecare dintre ele vorbeste despre Dumnezeu.

Invatatii care isi petrecusera tineretea searbada aplecati peste volumele Legii si au ridicat capetele si, pentru prima oara, au vazut cerul; el i-a scos din sinagoga intunecoasa si i-a dus in campiile deschise si acolo, le-a spus el, ii va auzi Dumnezeu. El nu a incalcat traditia, ci a extins o. A respectat fiecare punct al Legii si s a inchinat in casa de rugaciune, dar a reafirmat ca adevarul divin se pierde in ritualul tuturor religiilor. A spus ca dorinta inimii de a adora este mai pretioasa decat forma sau locul adorarii. In jurul sau s-au adunat multi discipoli. Curand, a inceput sa se amplifice legenda despre faptele minunate si invataturile lui Rabbi Israel, iar apoi a fost numit Baal Shem Tov, (NR. Aveti AICI cateva detalii de la Ioan J. Popescu) care inseamna Maestrul Numelui Minunat. Prin Numele acela, el a avut puterea sa savarseasca fapte minunate.