Tarul Nicolae al II-lea  a fost ultimul  imparat al Rusiei. Dupa cum se stie, el si intrega sa familie au fost executati in noaptea dintre 16 si 17 iulie 1918, in orasul Ekaterinburg, in subsolul Casei Ipatiev. Nicolae al II-lea, sau Nikolai Alexandrovici Romanov a domnit intre anii 1894 -1917. La ceremonia incoronarii sale din 1895, de la Moscova, mai multi oameni au murit in imbulzeala iscata la festivitate.

Atunci, multi au prevazut ca acest lucru va fi de rau augur pentru proaspatul tar. Schimbarea regimului politic in Rusia in urma Revolutiei Bolsevice conduse de Lenin a avut urmari dramatice in randurile intregii populatii ruse. Nici familia tarului n-a scapat de opresiune, totul culminand cu asasinarea din 17 iulie 1918. Un lucru interesant pe care vreau sa-l amintesc e acela ca Rasputin, cu calitatile sale extrasenzoriale, a prevazut ca intrega familie a tarului va fi asasinata . A trimis semnale de avertizare tarului, care n-au fost luate in seama. Urmarile, se stiu...

Victimele Comunistilor si Persecutorii Lor (Victims of Communism and Their Persecutors) publicata in acest an de Publish America, este o noua carte a lui Gabriel Gherasim, care imbina marturiile supravietuitorilor din temnitele comuniste, cu o analiza paralela a persecutiilor populatiilor neputincioase din aparheidului Africii de Sud, din lagarele de exterminare naziste, si din suferintele de pe ambele fronturi ale conflictului israelo-palestinian. In plus, raspunde dorintei de dreptate a victimelor comunistilor si a urmasilor lor, cu o metodologie de mediere care s-a dovedit a da rezultate pozitive de-a lungul istoriei, atunci cand a fost implementata in mod etic si impartial fata de toate partile afectate de conflict.

In mod in mod diferit de justitia punitiva, care cere numai retributii de la abuzatori, fara a se interesa de recalibrarea dinamicii dintre victime si persecutorii lor, Victimele Comunistilor si Persecutorii Lor propune o paradigma de justitie restaurativa, respectiv, de a crea premizele reparatorii pentru victime, in timp ce persecutorii si/sau urmasii acestora se reincadreaza in sanul societatii de be baze egalitare, si nu privilegiate ca pana acum.

jazz-rock fusion

Apariția rock-and-roll-lui, cu mare priză la tineret, nu a lăsat indiferenți nici pe reprezentanții jazzului. Același Miles Davis, deschis la orice inovație, inaugurează o formă hibridă intitulată "jazz-rock fusion" cu albumul său "Bitches Brew", în care se folosesc și instrumente electronice. Dintre cei mai cunoscuți reprezentanți ai stilului "fusion" sunt de menționat Herbie Hancock și Chick Corea.

Apar și se impun pianiști extraordinari cum ar fi Keith Jarrett, Paul Bley, Andrew Hill sau Brad Mehldau. Diversitatea stilistică nu a scăzut, noi curente se dezvoltă, recunoscându-se și o tendință de reîntoarcere la tradițiile jazzului clasic sub forma "Neoclasicismului", cu saxofonistul David Murray și trompetistul Lester Bowie sau "Clasicismului" în jurul trompetistului Wynton Marsalis.

Dimpotrivă, ceea ce s-a numit "Groove Jazz", "Acid Jazz" sau "Nu-Jazz" a îmbinat funk-ul, soul-ul sau muzicile etnice (indeosebi bossa nova, dar si hip-hop-ul) cu tehnicile si efectele electronice cele mai recente (sampling, loops, beats, remix). Reprezentativi pentru aceasta direcție, care a readus jazz-ul pe ringul de dans si în cluburi sunt: Brand New Heavies, Gilles Peterson, Ronny Jordan, Jazzanova sau Jamiroquai.

Evenimentul din 16 iulie 1054 îşi trage seva din neînţelegerile politice şi religioase, desfăşurate pe parcursul mai multor secole, dintre Biserica Apuseană şi cea Răsăriteană, alte rupturi producându-se între cele două Biserici  în anii 472 (Schisma Acachiana), respectiv în 867 (Schisma lui Fotie).

 În anul 330, împăratul Constantin a mutat capitala Imperiului Roman la Constantinopol, acesta  pavând practic drumul pentru separarea politică şi în final ecleziastică a Bisericii de Răsărit şi Apus. Apoi, in 395, Teodosius a pus administraţia regiunilor răsăritene şi apusene ale Imperiului sub conduceri separate, împărţind Imperiul Roman între fii săi Arcadius şi Honorius. Odată cu căderea Impriului Roman de Apus, la sfârşitul secolului V, divizarea religioasă se realiza complet.

Biserica din Răsărit nu a reuşit niciodată să fie atât de independentă ca şi cea din Apus, deoarece era sub ochii împăratului de la Constantinopol şi pentru că trebuia să facă faţă tradiţiei culturii greco-romane. Între timp, Apusul trecea prin haosul cultural al epocii întunecate şi nu exista un control politic asupra papei care a devenit atât conducător spiritual cât şi secular. Pe lângă aceste diferenţe de ordin politic şi mental, au existat şi neînţegeri de ordin religios care priveau chestiuni ca: celibatul, purtarea bărbii, utilizarea în liturghie a limbilor latină, gracă şi mai apoi slavă, a datei când trebuia serbat Paştele, criza iconoclastă, a inserării clauzei filioque, folosirea pâinii nedospite în euharistie, postul de sâmbătă, etc.

Dark Bombastic Evening se doreste a fi un festival nonconformist, ce promoveaza si sustine spiritul Underground, in modul cel mai liber si neconditionat! A fost creat cu dorinta sincera de a oferi prietenie, de a organiza evenimente culturale diverse si de a pune bazele unei platforme muzicale Underground unice in Romania si nu numai. Totul a fost creat din admiratie pentru artistii talentati care doresc sa impartaseasca in cel mai onest mod viziunile lor catre un public explorator de elemente noi, experimentale, atipice. Dupa Brasov, Bucuresti si Suceava, DonisArt va poposi acum si in Cetatea Alba Iulia.

Cei ce vor gazdui editia a 3-a a festivalului Dark Bombastic Evening sunt prietenii de la RYMA (www.ryma.ro), o asociatie culturala locala ce isi propune promovarea culturii contemporane si a artei urbane. RYMA povesteste: “Alba Iulia – trecut si prezent Orasul se afla in inima Transilvaniei, pe principalul drum european ce traverseaza Romania, la 250 km de granita cu Ungaria si 390 km de Bucuresti. Aici se afla cea mai mare Cetate din sud-estul Europei , intinsa pe o suprafata de peste 100 ha.

„Rege Midas al reflexivităţii, tot ce atinge Paler se face eseu, şi mai ales confesiune”
George Pruteanu

Michelangelo Buonarroti (1475-1564)

                           "Nu se stie cat sange costa."
                          (Insemnare pe spatele unui desen)

"Cine parcurge scrisorile lui Michelangelo si marturiile despre el nu poate evita un moment de perplexitate : imaginea care se incheaga din amanunte e mai degraba a unui invingator invins! Pare mereu indecis, urmarit de un blestem: sa nu poata sfarsi niciunul din marile sale proiecte, in ciuda faptului ca pana la aproape optzeci si noua de ani se istoveste ca un cal de povara, traind numai pentru truda sa."

" Il persecuta ideea ca Moise e numai un fragment din ceea ce trebuia sa fie monumentul consacrat lui Iuliu al II-lea , ca Ganditorul si cele patru statui ale timpului sunt doar o parte din ceea ce a vrut sa faca in Capela Medici.