-Domnule profesor, de câteva decenii vă admir din umbră, mai cu seamă de când aflasem că sunteţi doctor în filologie Cred că eraţi primul din Sighetu Marmaţiei. Apoi v-am văzut la diverse manifestări cultural-ştiinţifice-istorice-religioase, manifestări la care şi în prezent le onoraţi. Cum v-aţi prezenta astăzi, cititorilor noştri, care nici nu intuiesc dramele prin care aţi trecut de-a lungul vieţii?

-Am apărut în lume în dimineaţa geroasă din 17 martie 1932, în comuna Bârsana. Părinţii mei, Grigore şi Ioana au fost ţărani. Sunt prof. dr. Nuţu Roşca. Am trecut prin viaţă ca prin piatră. Am avut o copilărie amărâtă datorită bunicului după mamă, care a fost un om rău şi bunicii vitrege. Primele patru clase le-am făcut la şcoala din comuna natală, în anii 1939-1943, dar ca şi Nicolae Moromete, mai mult pe dealurile Bârsanei decât la şcoală. N-am putut continua şcoala pentru că tata era dus în război. Eram hotărât să rămân ţăran. Am reluat şcoala abia după 14 ani, cu clasa a cincia, când aveam 25 de ani. Aceşti 14 ani de întrerupere, din punct de vedere intelectual, au fost pierduţi din viaţa mea, iar pe parcursul vieţii am avut şi alte pierderi de timp preţios, de aceea opera mea nu este mai bogată.