E plin internetul de buletinul meteorologic apărut la televiziune în preajma anului nou 1969. Cei care s-au grăbit să ni-l reamintească acum, au vrut să sublinieze că atunci o iarnă grea era un lucru obişnuit, că lumea nu se speria aşa uşor de nişte straturi de zăpadă crescuţi deasupra capului. 

„Odată cu seara Anului Nou, în chip de semne bune, peste întreaga ţară s-au aşternut zăpezi bogate, nesfârşite aşternuturi de argint pentru ogoare, mirifice podoabe pe crengile care aşteptau nostalgic îmbrăţişările reci şi pure. Ne-am trezit peste noapte împotmoliţi în frumos şi primii care au protestat împotriva acestei estetici cam abuzive au fost automobiliştii de toate mărcile. Oraşele ţării, cu oamenii lor harnici, cu ostaşi şi ofiţeri în primele rânduri, au pornit o bătălie veselă, dar mai ales obositoare, împotriva zăpezii. În toată ţara s-au organizat cu rapiditate adevărate asalturi. În ciuda căderilor masive de zăpezi, viaţa şi-a reluat cursul ei normal, excepţie mai făcând mijloacele de transport în comun, care au adoptat ca tactică şi strategie alinierea în lungi şi întârziate coloane”.

„Iarna pe uliţă” e acum iarna pe străzi şi autostrăzi. Adică ceva nou de la George Coşbuc încoace. Uliţa a rămas şi ea, în continuare, ca pe vremea poetului. Acum avem o Românie modernă, cu căi rutiere şi feroviare bune şi foarte bune, dar care ar trebui revăzute pe ici, pe colo. 

 

De câteva zile în bună parte din ţară „ninge, ninge, viscoleşte”. Autorităţile au ieşit să rezolve problema înzăpezirii. Vreau să spun că autorităţile au ieşit la televizor, dar nu în haine impecabile ca până mai zilele trecute, ci în pulovere, să se vadă, nu-i aşa, că vin de pe teren, şi înainte de a intra la şedinţe cu cei din „teritoriu” ( expresie ieftină, des folosită din nefericire, ca şi cum Bucureştiul n-ar face parte din teritoriu) şi-au lăsat lopeţile pentru deszăpezire la intrare.