|
|
|
Incotro? (editorial de George Petrovai) |
 |
 |
 |
|
Scris de George Petrovai
|
|
Joi, 14 August 2014 10:47 |
|
Când lumea cu civilizația ei absurdă a luat-o îngrijorător la vale, iar în această lume a nesimțirii și ticăloșiei România postdecembristă cu greu își mai trage sufletul, este firesc în aceste condiții nu doar să-i luăm la întrebări pe tâlharii cățărați la putere, ci mai ales ca fiecare dintre noi să se întrebe zi de zi și ceas de ceas: Doamne, încotro ne îndreptăm?
De-abia atunci banala întrebare adresată de circumstanță semenilor (aproape la fel de banală ca mult mai frecventa „Ce faci?”) va avea capacitatea să fecundeze conștiința și responsabilitatea fiecăruia, căci ea va activa toate acele componente care conferă farmec și vigoare unei micuțe dar profunde filosofii:
1)Componenta ontologică – va pune mai pregnant în evidență pe cei puțini care se străduiesc să existe și pe cei mulți care se dau de ceasul morții să trăiască tot mai bine;
2)Componenta morală – resortul divin din „Non multa sed multum” (Nu multe cantitativ, ci mult calitativ), respectiv „Non nova sed nove” (Nu lucruri noi, ci prezentate într-o formă nouă), care – din fericire – încă izbutește să contracareze ofensiva dezumanizantului dosit în „Trăiește-ți clipa” și „După noi, potopul!”, menținând speranța armoniei și omeniei în inimile mereu însetate de frumos și adevăr;
|
|
Citeşte mai mult...
|
|
Scris de Horia Picu
|
|
Duminică, 03 August 2014 07:17 |
 Am revăzut în această vară oraşul Carei. Ce diferenţă între orăşelul prea îndepărtat de locul central de unde se distribuie banii ţării ( în mod echitabil, desigur...) pe care-l vedeam pentru prima dată cu aproximativ cincisprezece ani în urmă şi mult schimbatul în bine oraş de azi!
Care_i problema? Se pot întreba pe bună dreptate cititorii unei publicaţii online de Maramureş. De ce să vorbim despre Carei, din judeţul Satu Mare şi nu despre oraşul **** din judeţul Maramureş? Pentru că şi oraşul **** şi cel Care_i demn de laudă în acest articol au, sau ar trebui să aibă, un important element comun: cheltuirea chibzuită şi eficientă în acelaşi timp a fondurilor dăruite de Europa, cu condiţia să existe proiecte demne de a fi finanţate.
|
|
Ultima actualizare Duminică, 03 August 2014 16:30 |
|
Citeşte mai mult...
|
|
|
Veşnicia (noastră) s-a născut la ţară. Şi ce altceva? |
|
|
|
|
Scris de Horia Picu
|
|
Luni, 21 Iulie 2014 15:23 |
 Portalul de ştiri www.infomm.ro scria duminică, 20 iulie a.c.:
“Agenţia pentru Finanţarea Investiţiilor Rurale (AFIR) a anunţat, zilele trecute, că s-au descoperit nereguli mari privind acordarea plăţilor pentru Măsura 112. Aceasta se referă la ajutorul financiar primit de tinerii fermieri, în vârstă de până la 40 de ani, care se mută în mediul rural, unde dezvoltă o afacere pe domeniul agricol. Nicolae Popa, director adjunct al AFIR, a mărturisit că aproximativ 20% din tinerii care au accesat fonduri europene s-au mutat în mediul rural doar „cu buletinul”, peste 500 de beneficiari fiind în situaţia de a restitui sumele primite.„Cu 112, cu instalarea tânărului fermier, avem nişte probleme”.”
În aceeaşi zi, am citit pe www.realitatea.net:
“Suntem vicecampioni europeni la fraudarea fondurilor europene! Asta arată Raportul anual al Comisiei Europene privind protejarea intereselor financiare. Potrivit acestuia, anul trecut, în România au avut loc peste 100 de fraude în ceea ce priveşte cheltuirea banilor europeni. Valoarea totală a fraudelor se ridică la 67 de milioane de euro.”
|
|
Ultima actualizare Luni, 21 Iulie 2014 15:45 |
|
Citeşte mai mult...
|
|
Scris de Horia Picu
|
|
Sâmbătă, 19 Iulie 2014 08:05 |
 Ce ceaţă deasă s-a lăsat...O ceaţă care nu-i meteorologică. E din minţile unor ageamii care au manevrat un armament de război fără să ştie că ura lor era îndreptată împotriva unui avion cu civili, mari şi mici, tineri şi bătrâni, aflaţi într-un moment nefericit deasupra unei ţări care se războieşte cu un adversar mult mai puternic şi mai perfid. Un adversar care nu se-arată, dar îi pune pe alţii (civili?) să lupte pentru orgoliile „şifonate” cândva.
Mi-am adus aminte de poezia „Surâsul Hiroshimei” scrisă de Eugen Jebeleanu, un omagiu pentru nevinovaţii dispăruţi în atacul atomic din Japonia în anul 1945. Şi atunci (mult mai mulţi) şi acum (mai puţini), consternarea planetară e la fel de mare. În avion erau şi copii. Mergeau în vacanţă, mergeau să-şi viziteze bunicii care locuiau departe de casele lor.
|
|
Ultima actualizare Sâmbătă, 19 Iulie 2014 10:46 |
|
Citeşte mai mult...
|
|
|
|
|
|
|
Page 26 of 40 |
"Mi-aş fi dorit să am mai mult timp! Aş vrea să am speranţa libertăţii, speranţa de a-mi revedea familia, dar am ratat această şansă"
