Sfântul Cuv. Stelian s-a născut în secolul al VI-lea, la Adrianopolis, în provincia Paflagonia din Asia Mică (pe teritoriul Turciei de astăzi), într-o familie foarte bogată.

La o vârstă potrivită, plin de iubire dumnezeiască şi povăţuit de Duhul Sfânt, el şi-a împărţit averea săracilor şi s-a retras în pustiu, pentru a se adânci în rugăciune şi cunoaşterea lui Dumnezeu. A intrat într-o peşteră unde primea hrană de la înger.

Dar, spre deosebire de alţi pustnici, el nu s-a retras cu totul din lume, ci, din dragoste pentru oameni, mergea printre ei şi îi ajuta, întorcându-se apoi la chilie pentru odihnă.

Pentru viaţa de curăţie şi rugăciune, Dumnezeu l-a învrednicit de darul tămăduirii. Într-o noapte, în timp ce se ruga, Sfântul Stelian a simţit prezenţa lui Dumnezeu şi a fost copleşit de Duhul Sfânt. În ziua următoare, chipul său strălucea arătând o bucurie profundă şi o linişte sufletească pe care nu o mai cunoscuse până atunci.