Hybrid Symphony din Sighetu-Marmatiei este o trupa rock foarte iubita si indragita de catre un segment tot mai important de tineri atat din orasul nostru cat si din alte orase pe unde au cantat pana in prezent. Evolutia in plan muzical la care au ajuns tinerii sigheteni intr-un an de existenta a dus in mod firesc trupa spre inregistrarea primului demo intr-un studio profesional. Acest pas important pentru formatia Hybrid Symphony a fost un motiv foarte bun de a-l provoca pe Kovy Gabor ("Gabo"), tobosarul, managerul si liderul trupei, la un interviu pe care va invit sa-l cititi in continuare:

Dani Godja: Salut, Gabo! Trupa Hybrid Symphony a finalizat in urma cu cateva zile la Cluj inregistrarile primului demo. Ce ne poti spune despre acest material?

Aflasem întâmplător, zilele trecute, despre „aventura” în care tânărul sighetean Dănuţ – Nelu Dăian se lansase, lăsând în urmă, la mii de kilometri, ţara de baştină, pentru a studia în... Extremul Orient. De ce oare studiile în China sunt considerate „exotice”, iar cele situate, la aproximativ aceeaşi distanţă de România, în USA, sunt privite cu... detaşare şi normalitate, ţine de sistemul de referinţă al fiecăruia.

Pe Dănuţ – Nelu Dăian l-am cunoscut de mic copil. Îi cunosc foarte bine şi părinţii. Familia Dăian este o familie de bun simţ, care şi-a crescut copiii în spiritul muncii şi al respectului pentru lucrurile bine făcute. Dănuţ – Nelu a absolvit Colegiul Naţional Dragoş Vodă în anul 2010 şi a fost admis să-şi continue studiile la Universitatea Babeş Bolyai din Cluj Napoca, specializarea Chineză - Engleză. În anul 2013 a fost acceptat la o universitate din China pentru un master pe care şi l-a dorit din momentul în care s-a apropiat de limba chineză. Masterul durează 2 ani, l-a început în anul 2013 şi îl va finaliza în 2015. Tânărul nostru sighetean studiază în cadrul Universităţii de Limbă şi Cultură din Beijing (Beijing Language and Culture University -BLCU), Facultatea de limbă chineză, specializarea "Predarea limbii chineze străinilor". Această universitate este cunoscută ca având cel mai mare număr de studenţi străini din China (anual peste 1600 de tineri din peste 60 de ţări îşi finalizează aici studiile).

Când spun Lela, Delia, spun generaţia mea... optzecistă. O generaţie serioasă, ambiţioasă, focalizată pe rezultate. De fapt, reţeta pentru reuşită era destul de simplă şi nespectaculoasă în acei ani.

Frumuseţea anilor adolescenţei este un remember general valabil pentru toţi “adulţii”. Noi am avut parte totuşi de o prea mare liniaritate în studiu şi-n sistemul educaţional, fiind revigoraţi din când în când de nelipsitele “escapade” din anii de liceu (petrecuţi “între zidurile” Liceului “Dragoş – Vodă” din Sighet), încărcaţi şi motivaţi fiind şi de surprinzătoare energii latente.

Metodele pedagogice “comuniste” au generat totuşi valori, competiţia era mult mai dură deşi prea exclusivistă, iar succesul era foarte bine controlat. “Evadările” se produceau în cadru strict privat, cu toţi ochii aţintiti pe noi şi beneficiind de “vigilenta” complicitate a unor dascăli dragi de-ai noştri.

“The brave men did not kill dragons. The brave men rode them.” – Game of Thrones, adaptation of A Song of Ice and Fire, George R. R. Martin.

În ultimii ani ai secolului trecut… Nu, nu! Nu sună bine deloc. Să reformulez!...

În urmă cu aproximativ 15 ani colaboram cu sigheteanca Mirela Pop pe un proiect interesant la acea vreme pentru zona noastră. Mirela prin anii ´98 - ´99 era consultant la Fundaţia Internaţională de Management (FIMAN) Bucureşti care administra fonduri PHARE dedicate dezvoltării antreprenoriale în România şi finanţa proiecte prin care organizaţiile neguvernamentale se acomodau cu cerinţele „civismului Unional” şi încercau să pătrundă în viaţa comunităţilor locale. În esenţă era un preambul al mult aşteptatei aderări a României la... comunitatea statelor Europene.

Trăiam o atmosferă de optimism şi speranţe, ne făceam planuri ambiţioase, faptele şi gândurile noastre erau atrase de bogatul... apus. Uniunea Europeană era un vis frumos, imperceptibil dar coalizator, ne străduiam să fim şi noi... vizibili! Am muncit cu pasiune pentru a ne împlini social dar mai ales... civic, ne simţeam atraşi şi mai ales eram convinşi că aparţinem mult-doritului spaţiu european.