Regizat de Christian Carion, Joyeux Noel se bazeaza pe o realitate istorica de care foarte putini stiu: un eveniment ce s-a petrecut cu adevarat in Ajunul Craciunului, in 1914. Pe campul de lupta al primului razboi mondial, eroii ale caror destine sunt urmarite de scenariu iau parte la o fraternizare fara precedent intre soldatii germani, francezi si scotieni. "Ofiterii si soldatii care se macelarisera pana atunci in transee au aruncat armele pentru a imparti vin si mancare, pentru a face schimb de fotografii si de amintiri si pentru a juca fotbal in zapada", scrie Hollywood Reporter. Totul a inceput cu un colind. Scotienii il cantau la ei in transee, germanii, ceva mai departe. Tenorul Nikolaus Sprink a iesit apoi in plin camp, continuand sa cante. Imediat, un cimpoi scotian a inceput sa il acompanieze. Pentru nici unul nu mai exista frica de a fi impuscat in cateva secunde "de ceilalti". In scurt timp, langa ei aveau sa vina si francezii. Si-au strans mana, si-au dat unii altora tigari sau cate-o bucata de ciocolata, urandu-si "Craciun fericit!" 

"Povestirile despre razboi pot fi adesea bizare, iar primul razboi mondial pare sa le ascunda pe cele mai neobisnuite", scrie "Hollywood Reporter". "Scenariul lui Carion schiteaza usor personajele initial, pentru ca in curand ele sa devina pe deplin conturate. Exista in Joyeux Noel scene de mare curaj, scene de o decenta extraordinar de simpla, sau de un umor foarte bun".

Filmul se inspira din viata cunoscutului compozitor Wolfgang Amadeus Mozart si in mod special din legatura acestuia cu Antonio Salieri. La prima confruntare cu muzica lui Amadeus, Salieri o considera divina, isi doreste si el sa compuna asa ceva, ca sa poata aduce lauda lui Dumnezeu mai bine si este nerabdator sa-l cunoasca pe compozitor. Dupa intalnire insa, el nu-si poate explica de ce Dumnezeu si-a ales ca instrument un asa om vulgar si ridicol. De aici se nasc invidia si gelozia, care in cele din urma vor duce la razbunare.

Filmul are o poveste clara şi fina cu un ritm mai strans culminant. Puterea de la muzică şi imagini a fost aproape fabuloase.Aspecte din film sunt în continuare o aruncătură până între scorul şi performanţele Abrahms şi Hulce, rafinat este singurul cuvânt care se potriveste. Script-ul a fost plin de duh, cu doar câteva linii de farmec, care a accentuat de groază tristeţea excelenta.Si filmul a avut si o minunata selectie de muzica,care eventual te face sa simti niste emotii indiscutabile.Este minunat de a te îngropa în adâncimia sufletului chinuit deoarece acest film este atât perfect. Tema filmului este lupta dintre om şi geniu în conflict cu Dumnezeu. Toate acestea pentru a se administra o aproape divina metoda de filmare.