Coeficientul de inteligenţă al oamenilor a crescut constant din 1930 până în anii 90, când ceva a stopat fenomenul. Ipoteza care câştigă teren între psihologi susţine că una dintre cauze ar fi accesul facil la informaţie datorat dezvoltării mediului online, fie că ne referim la motoare de căutare, precum Google, fie că ne referim la reţelele de socializare. Cum au oprit medicina şi internetul dezvoltarea speciei.

„<> nu mai înseamnă a întreţine relaţii vii şi durabile, ci <> cu reţele cât mai ample (şi adesea anonime) de <>, <>, <>, <> etc. Comunicarea devine, astfel, un soi de pălăvrăgeală nomadă, un zumzet gregar, un <> inter-personal, în care, însă, persoanele reale sunt absente prin masificare. „Comunici“, dar o faci, la propriu şi la figurat, <<în deşert>>. Adică <>, fără o autentică achiziţie de sens şi în pustietatea izolării tale de fiinţa adevărată, de <> a celorlalţi”, spune scriitorul Andrei Pleşu pe blogul său de pe „Adevărul” concluzionând că pe reţelele sociale oamenii „comunică fără a comunica”. Din punct de vedere psihologic fenomenul este analizat din două perspective. „Din punct de vedere social – nevoia de comunicare, de socializare a omului este una înnăscută. Situaţia este similară cu nevoia de a se hrăni. Este clar că trebuie să mănânci, dar e importat ce mănânci şi cât mănânci. În concluzie, din punct de vedere social, reţelele de socializare nu sunt bune sau rele în sine, ci trebuie gândite în raport cu cantitatea lor. Este ca şi la hrana, dacă exagerezi vei avea de suferit”, susţine Daniel David, şeful Catedrei de Psihologie Clinică şi Psihoterapie din cadrul Universităţii Babeş-Bolyai din Cluj-Napoca.