Că politica românească postdecembristă este deopotrivă penibilă şi păgubitoare pentru ţară şi popor, nu numai că nu mai surprinde pe nimeni, dar a ajuns să fie privită ca un fapt obişnuit, cam aşa ca o umbră ce se ţine scai de imaginea României, oriunde în lumea asta largă este dusă ea (imaginea) de diplomaţi, turişti şi comunităţi româneşti.

Şi cum să nu fie aşa, când chiar de la început ea s-a dovedit deosebit de prolifică în a furniza (spre încântarea unora şi spre îngrijorarea altora) o gamă diversificată de promisiuni cu iz stătut de minciuni, de învârteli care la ţanc se văd preschimbate în malversaţiuni şi de megapotlogării care, de regulă, nu au mult de aşteptat până când se văd cocoţate pe culmile politicii dâmboviţene, unde tronează jaful generalizat şi trădarea înveşmântată în hainele devotamentului naţional?!

Nicicând nu a fost pace şi armonie pretutindeni în această lume, şi asta deoarece mereu au existat tendinţe de hegemonie din partea celor puţini, implicit de asuprire a celor mulţi, respectiv de înrobire a popoarelor paşnice de către popoarele ambiţioase şi războinice. Iată de ce istoria omenirii din cele mai vechi timpuri şi până în zilele noastre ni se înfăţişează ca o interminabilă înşiruire de violenţe şi agresiuni, care şi-au adăugat substanţiala lor contribuţie în suferinţe umane la fondul genetico-natural al suferinţelor cunoscute de om după izgonirea sa din Eden: suferinţe cauzate de cataclisme naturale, suferinţe provocate de lăcomia şi răutatea semenilor şi (nu în ultimul rând) enormele suferinţe datorate exceselor şi nechibzuinţei omului atotştiutor al zilelor noastre, gen poluarea, alimentaţia iraţională, consumul de alcool şi droguri.

Dacă luăm aminte că statul român de-acum este – aidoma predecesorului său bolșevic – un tâlhar fără scrupule, atunci putem constata că la acest capitol dăm dovadă de-o neonorabilă statornicie și continuitate, prin urmare suntem cu adevărat noi înșine, adică bravii locuitori de la porțile Orientului, unde dinspre Apus și Răsărit s-au adunat în decursul secolelor (cu deosebire de la fanarioți încoace) suficiente scursori pentru ca instituțiile dâmbovițene să se prezinte azi cam la fel de curate ca grajdurile lui Augias.

  Iar cu curățatul grajdurilor este într-adevăr o mare problemă, atâta timp cât nici măcar grecii zilelor noastre nu se ridică la nivelul străbunilor, ceea ce înseamnă că-s incapabili să zămislească un nou Hercule care să facă mai întâi curățenie în țara lor bântuită de duhul nechibzuinței și pe care – așa ca între balcanici picați ca musca-n lapte în Uniunea Europeană – să-l împrumute apoi și românilor pentru o perioadă nedeterminată. Că de, pe-aici e de lucru, nu glumă!...

  Dar actualul stat român prezintă niscaiva particularități de formă, nicidecum de conținut, care prin aparențele lor de transparență și corectitudine etalate tot acuși-acuși de reprezentanții săi mai mult sau mai puțin mincinoși și necinstiți, altfel spus incompatibili cu posturile pe care le ocupă, izbutesc să întrețină în rândul naivilor speranța că binele și prosperitatea vor poposi odată și odată (nimeni nu știe când) și pe aceste meleaguri și că altele sunt alcătuirile și rosturile statelor postdecembriste în comparație cu cele bolșevice.

ACTUALIZARE 11.06.2012, ora 17:33: In urma numararii tuturor voturilor, la functia de primar al Sighetului, candidatul USL, Ovidiu Nemes, are peste 67,71% (10.705 voturi), in timp ce candidatul PDL, Vasile Bodnar, are 20.92% (3.308 voturi). Susa Marian Florin (PNŢCD)  a obtinut 1,58%  cu 251 voturi, Cincilei Vasile (PPDD)- a obtinut 6, 54% cu 1.035,Stan Petru(PRM)- a obtinut 0,89% cu 142 voturi; Ciplea Silviu Ioan(PV)- 2, 32% cu 367 voturi; Numarul total de voturi valabil exprimat la nivel de municipiu au fost de 15.808.

În Consiliul Local Sighet reprezentanţa este următoarea: USL 58,8% = 13 mandate de consilier; PDL 14,5% =3 mandate de consilier; UDMR 6,89% = 2 mandate consilier; PPDD 6,83% = 1 mandat consilier.