În organizarea Şcolii cu clasele I-VIII "Laurenţiu Ulici" din Rona de Jos, şi a Parohiei Ortodoxe din localitate, a avut loc sâmbătă o întâlnire de suflet cu sufletul marelui etern Laurenţiu Ulici, scriitor, critic literar, preşedinte al Uniunii Scriitorilor din România (1994-2000), senator în Parlament (1996-2000), eruditul, prea devreme răpit de păsările cerului, cuibărite în noaptea de 15/16 noiembrie 2000 în coşul de fum sub care înnopta. În frumoasa aşezare de pe Ronişoara, unde s-a născut tatăl său şi pe care a iubit-o atât de mult, Laurenţiu dorea să înalţe o casă de vacanţă a USR. Chiar am trecut sâmbătă la amiază, într-o splendidă zi de mai… din noiembrie, prin locul ales de Laurenţiu, numit "În Vârf", de unde, de pe deal, se vede firul Ronişoarei şi luminile Sighetului, noaptea.

Au trecut 10 ani fără Laurenţiu Ulici, personalitate legată afectiv de Maramureş, de Rona şi de Sighetul în care a devenit Cetăţean de onoare în mai 2000, pentru promovarea tinerelor talente şi a Festivalului de Poezie de la Sighetu Marmaţiei, început în 1974 pe plan local şi devenit naţional şi apoi internaţional, după 1975, de când a venit anual pe aceste meleaguri în calitate de preşedinte al Festivalului.

Dorina Ştefania Potârcă (n. Marinescu), profesoară de franceză, soţia fruntaşului naţional-ţărănist Virgil Potârcă (deţinut politic în perioada 1950-1954, mort în închisoarea de la Sighet).
Arestată la 15 aprilie 1952 în lotul „familiilor demnitarilor”, a trecut prin lagărele de la Ghencea, Popeşti-Leordeni, Pipera şi închisoarea Dumbrăveni, executând o condamnarea administrativă de doi ani.
A fost eliberată la 19 aprilie 1954, fiind apoi obligată să se angajeze în diverse posturi fără legătură cu pregătirea sa profesională: muncitoare, vânzătoare, funcţionară. Abia în 1957 a fost reprimită în învăţământ ca profesoară suplinitoare.