Publicată pentru prima dată în 1843, Povestea de Crăciun elogiază spiritul acestei sărbători. Este povestea lui Ebenezer Scrooge, un zgârie-brânză bătrân şi ursuz care îi priveşte cu ură pe toţi cei din jur. Într-o noapte de Ajun, la fel de îngheţată ca inima bătrânului, primeşte trei vizitatori fantomatici: Spiritul Crăciunului-Trecut, al Crăciunului-de-Acum şi al Crăciunului-Ce Va Să Vină.Acestea îl poartă într-o călătorie uimitoare şi pe alocuri înfricoşătoare, în urma căreia hapsânul se schimbă.

"- As indrazni sa spun ca sunt foarte multe lucruri care ar fi putut sa-mi faca bine, dar de care nu am profitat, raspunse nepotul lui Scrooge. Iar Craciunul este unul dintre ele. De un fapt sunt sigur, insa: ca de fiecare data cand se apropie, ma gandesc la el - dincolo de cuvenita cinstire a lui datorita originii si numelui sau sfant - ca la o perioada de fericire: o perioada de bunatate, de iertare, de milostenie si de bucurii. Din cate stiu eu, este singura perioada, din lungul rastimp al unui an, in care barbati si femei laolalta par ca sunt gand la gand sa-si deschida in voie inimile ferecate si sa-i priveasca pe cei nevoiasi ca pe niste tovarasi de calatorie spre mormant, si nu ca pe niste creaturi total diferite, condamnate sa aiba o cu totul alta cale. Si, din acest motiv, unchiule, chiar daca nu mi-a adus niciodata vreo urma de aur sau de argint in buzunare, sunt convins ca mi-a facut bine si imi va mai face bine. Si rostesc: Dumnezeu sa binecuvanteze Craciunul!"