Cea mai veche Biblie din lume este accesibila tuturor internautilor. 800 de pagini din cartea sfanta, adica mai mult de jumatate din manuscris, au fost publicate pe internet. Vizitatorii site-ului www.codexsinaiticus.org pot vedea acum imagini din manuscrisul Codex Sinaiticus, vechi de mai bine de 1.600 de ani, scrie BBC. La reconstituirea fragmentelor din documentul scris pe pergament au lucrat specialisti din Marea Britanie, Germania, Egipt si Rusia.   

Este "o fereastra asupra dezvoltarii crestinismului timpuriu", spun expertii. Scot McKendrick, de la Biblioteca Britanica, a declarat ca publicarea fragmentelor este un eveniment care deschide nenumarate oportunitati pentru cercetatori. "Codex Sinaiticus este una dintre cele mai mari comori scrise din lume. (...) Manuscrisul vechi de 1.600 de ani este o dovada clara a modului in care textul biblic era transmis din generatie in generatie", a precizat el, adaugand ca documentul original continea aproximativ 1.460 de pagini.

Iniţiere în utilizarea calculatoarelor, iniţiere în arta culinară,iniţiere în conducerea autovehicului. Şi o octavă mai sus: mesaj iniţiatic, carte iniţiatică, călătorie iniţiatică. S-ar zice că epoca şi lumea noastră nu duc lipsă de iniţieri. În inflaţia generală, termenul este folosit discreţionar, este trop retoric, element banal de stil, demonetizat până la uzura extremă. S-ar zice că suntem o civilizaţie de iniţiaţi (în tainele manualului de fizică de-a IX-a?, în ale politicii externe americane?, în tehnica pasului italian din arta goblenului?).

Ne-ar fi foarte greu să discernem în toată escrocheria aceasta lexicală până unde a fost cândva reaua-credinţă a unora şi de unde începe ignoranţa celor mai mulţi. Scurta privire asupra iniţierii vine să alunge confuziile, dubiile şi malversaţiunile care sufocă acest concept. Realitatea este că simplul fapt de a începe parcursul într-un domeniu oarecare (pe care pare să-l sugereze latinescul initium) nu trebuie să ducă la pierderea din vedere a faptului că în toate spaţiile culturale de tip tradiţional, adică guvernate în mod explicit de sacru, iniţierea denumeşte primul pas pe Calea spirituală, că esenţa şi scopul iniţierii sunt aceleaşi, doar modalităţile diferă.

Iniţierea nu trebuie confundată cu misticismul, care este propriu Occidentului creştin. Există în misticism o anume „pasivitate”, dublată adesea de o pregătire doctrinară incompletă, care îl face deschis unor influenţe inferioare. Iniţierea nu este totuna cu magia, tehnică lipsită de transcendent al cărei singur scop se rezumă la tratarea „fenomenelor”, cu care parcursul spiritual nu se întâlneşte decât „accidental”. De altfel, aceste „puteri” nu sunt semnul vreunui nivel spiritual oarecare, şi constituie în orice caz o „distragere” de la parcursul spiritual. Iniţierea nu-şi propune un scop social sau moral, cum greşit consideră francmasonii moderni. În cele din urmă, iniţierea nu este nici lectura Scripturilor unei religii, nici nu poate fi vehiculată printr-o carte, oricare şi oricât de sfântă ar fi ea.

Cu prilejul praznicului Sfintilor Apostoli Petru si Pavel, Editura Predania va daruieste in format electronic
 cartea lui Gheorghe Racoveanu - "Omenia si frumusetea cea dintai."

Despre cartea lui Racoveanu, Mircea Eliade scria: "Nu ma indoiesc ca exegeza lui Racoveanu va figura intr-o zi alaturi de alte interpretari clasice ale realitatilor romanesti, semnate de nume ilustre, de la Mihai Eminescu si Hasdeu la Lucian Blaga si Mircea Vulcanescu...

Nu voi incerca sa rezum aici iscusita hermeneutica a lui G. Racoveanu. Nu voi stirbi bucuria cititorului de a o descoperi singur. Prin asemenea contributii se pregateste ziua cand se va putea scrie adevarata istorie a neamului si culturii romanesti. Si de-abia atunci vom putea interesa, in mod sincer si profund, Occidentul, a carui atentie o jinduim atat...

In septembrie 1978, la doar 33 de zile de la numirea in functie, Vaticanul anunta moartea Papei Ioan Paul I – un atac de cord, conform certificatului de deces, un mister ramas nerezolvat, conform altor opinii.

Douazeci si opt de ani mai tarziu, ziarista Sarah Monteiro gaseste un plic cu o lista de nume necunoscute si un mesaj codificat in momentul in care se intoarce acasa, la Londra, din vacanta. Aparent inofensive, hartiile care i-au intrat in posesie o vor pune in pericol si in situatii limita, pe masura ce descopera povestea lor. Lista se dovedeste a fi o dovada pretioasa pentru demascarea unui complot de proportii internationale, care implica personalitati politice si religioase antrenate in incredibile abuzuri de putere, coruptie si crime. Reteaua conspirativa pe care ziarista ajunge sa o dezvaluie putin cate putin, o conduce catre noaptea mortii „Papei zambitor”, Ioan Paul I. Sarah Monteiro lupta pentru viata ei, amenintata de o organizatie secreta interesata de documentele cu pricina, dar si pentru adevar, cu aceeasi indarjire, incercand sa afle ce s-a intamplat de fapt in acea noapte din 1978, de ce, dar mai ales in interesul cui.Noile realitati cu care este nevoita sa se confrunte ii zdruncina serios perceptia asupra vietii si asupra granitei dintre bine si rau.

M-am întrebat de multe ori care este motorul schimbărilor pozitive într-o societate şi trebuie să recunosc că de cele mai multe ori sunt tinerii, care refuză să accepte un adevăr relativ, mincinos, contestabil. Ei sunt cei ce nu sunt legaţi de interese politice ori religioase de moment, ei sunt cei ce caută un adevăr absolut. Deci pe ei îi îndemn să-şi întrebe profesorii de istorie şi de limba română: Cât la sută din Dacia a fost cucerită de romani? Şi dacă profesorul ştie răspunsul: 14 % din teritoriul Daciei (care se întindea de la vest la est, de la lacul Constanţa-Elveţia de azi şi până dincolo de Nipru). Urmează altă întrebare: Câţi ani au ocupat romanii acei 14% din teritoriul Daciei? Şi dacă profesorul va răspunde: numai 164 ani, atunci puteţi merge la următoarea întrebare: Soldaţii "romani" chiar veneau de la Roma şi chiar erau fluenţi în limba latină ? Aici le va fi şi mai greu să vă răspundă, căci acei soldaţi!

Scrisa in 1945, “Omul in cautarea sensului vietii” a lui Viktor Frankl (1905-1997) este o carte cu un destin de exceptie. Tradusa in 22 de limbi, in America s-a vandut in peste doua milioane de exemplare si a fost inclusa in categoria “celor mai influente zece carti ale Americii”, iar editia din 1984 dupa care s-a facut prezenta traducere in limba romana reprezinta a 73-a editie publicata in limba engleza, cartea ajungand insa ulterior si la a 143-a editie.

Cartea lui Frankl contine istorisirea vietii unui om care, dintr-un numar, a redevenit o persoana. Autorul a trait experienta a trei ani de ani de teroare in lagarele naziste ale mortii de la Auschwitz si Dachau. In timpul suferintei indurate si partial din cauza acesteia, si-a pus la punct viziunea psihoterapeutica originala cunoscuta sub numele delogoterapie. In centrul teoriei sale sta convingerea ca forta motivatoare fundamentala a omului este cautarea sensului existentei. Potrivit lui Gordon W. Allport, cartea reprezinta “mai mult decat povestea biruintei lui Viktor E. Frankl asupra mortii: este o remarcabila combinatie de stiinta si umanism si o introducere in cea mai semnificativa miscare psihologica a zilelor noastre.”

Viktor E. Frankl (1905–1997) a fost profesor de neurologie si psihiatrie la Universitatea din Viena. Timp de 25 de ani a functionat ca sef al Clinicii de Neurologie din Viena. Logoterapia a ajuns sa fie cunoscuta drept “cea de-a treia scoala vieneza de psihoterapie”. Frankl a tinut cursuri la universitatile Harvard, Stanford, Dallas si Pittsburgh si a fost professor de logoterapie la U.S. International University din San Diego, California. Cele 32 de carti scrise de el au fost traduse in 31 de limbi.

În urmă cu cîteva zile, m-a sunat un prieten român din Franţa şi m-a rugat să-i fac rost de CD-uri cu muzica celor 4 interpreţi americani de muzică klezmer, care vor concerta la Sighet, aşa cum aflase de pe Internet.

Este vorba de concertul extraordinar de klezmer (muzică tradiţională evreiască) susţinut de Deborah Strauss, Jeff Warschauer, Benjy Fox-Rosen şi Shaun Williams pe scena Sălii „George Enescu” din Sighetu Marmaţiei, dar şi a doua zi, la Sala Radio Sighet.

Aici, în cadrul unui workshop lung de 6 ore, americanii au cîntat instrumental şi vocal cu ceteraşi şi solişti din zonă, cu corul evreiesc „Hativca” din Sighet. Şi au fost instrumentiştii Ştefan Rednic, Mihai Covaci- diavolu, Gheorghe Năsui, Vasile Ghereben, Vasile Rus. Au cîntat în română şi ucraineană Anişoara Năsui şi Johnny Popescu. Totodată, pe muzică klezmer, americanii i-au învăţat pe copii, dar nu numai, să danseze. O surpriză plăcută a fost la Radio Sighet, cînd în concertul de final, klezmorinii din SUA i-au avut ca soliste la vioară dar şi la dans pe fetiţele din Sighet - Sara, Mara, Oana şi Andreea - care, în două ore, au învăţat klezmer de la violonista şi dansatoarea de excepţie Deborah . (În Graiul din 20 iunie am publicat fragmente din biografia celor 4 muzicieni profesionişti, evrei americani cu rădăcini în Germania, Belorusia Polonia, Austria, Ucraina şi România).