În România locul curentelor de idei a fost luat de tot felul de găşti. Cea ce ar fi trebuit să fie un spaţiu de dezbateri, astăzi este o bătălie dintre peluze despărţite de o mlaștină ideologică fără margini și fără fund. Esenţa pură a modernităţii, conflictul principial, deschis şi declarat de idei, nu are loc în tribună, pentru că meritocraţia şi-a luat bilete pe viaţă. Volumul “Idolii Forului” oferă busola necesară pentru a ieși din acest hățiș de idei și pasiuni.

 
Pentru că intelectualul public român mai face greşeala de a confunda genialitatea cu cultura enciclopedică, pentru că modelul de educaţie Maestru-Discipol de tip feudal mai inspiră încă ideologia cunoaşterii, pentru că grupurile de prestigiu mai scot şi în mileniul trei din paracliserele cunoaşterii icoane cu profeţi infailibili, pentru că idolatria e cult de stat în România, cei 13 coautori ai volumului “Idolii forului” și ancheta revistei Pagini.com denunţă fantomele din altar și oferă un contramodel cultural credibil.

 
Autorii nu doar critică modelul iezuit, dogmatic şi nereprezentativ al canonului cultural românesc, îşi propun chiar să anunţe iminenta apariţie publică a „clasei de mijloc a spiritului,” formată din specialişti ce cunosc şi admit limitele cunoaşterii umane, sunt deschişi confruntărilor de idei, şi sunt mai bine pregătiţi, în acord cu nevoile româneşti de intrare în normalitate.

 
Volumul reprezintă și o premieră tehnologică. El va fi îmbogățit cu coduri 2d (sau QR), care vor lega textul tipărit de Internet prin intermediul telefoanlelor mobile. Un cititor cu un telefon mobil dotat cu capabilități foto și o legătură la Internet poate participa instantaneu la discuțiile dedicate volumlui pe Internet. Detalii în extrasul de mai jos.

 
Este ideea de intelectual public, enciclopedic, fără o specializare dată, perimată?

 
Poate amâna fascinația publică față de ideea de intelectual ”enciclopedic” amator remodernizarea estului Europei și a României?

 
Idolii forului este răspunsul colectiv al unui număr de specialiști în domeniile social, politic, literar și filosofic la aceste întrebări fundamentale despre societatea în care trăim. Firul roșu al acestui volum pleacă de la constatarea formulată în Boierii minții de Sorin Adam Matei, coeditor al acestui volum, anume că în societățile paramoderne, cum ar fi și România, sunt în continuare fascinate de mistica intelectualului public, fără specializare precizată, și că enciclopedismul acestuia, uneori amator, este echivalat automat cu genialitatea. Specialiști, pe de altă parte, sunt descurajați de a deveni factori activi în viața socială. Aceasta duce la un discurs și practici sociale premoderne, tributare idolilor gîndirii scolastice, universaliste, de ev mediu. Pe scurt, ”elitele” pun în umbră clasa de mijloc a spiritului și blochează modernizarea societății.

 
Volumul este efortul colectiv ai unor autori cu nume binecunoscut în cultura română: Michael Shafir, Sorin Adam Matei, Daniel Barbu, Caius Dobrescu, Mircea Flonta, Gabriel Andreescu, Stelu Șerban, Lucian Năstasă Kovacs, Marius Ghilezan,Vasile Morar, Bruno Ștefan, Alexandru Matei, Istvan Aranyosi, Mona Momescu. Alături de ei mai răsupund unei anchete deschise un număr de cititori ai revistei Pagini.com. Ei discută misiunea, virtuțile și păcatele intelectualilor publici enciclopedici urmând această listă de întrebări directoare:

 
1. Este ideea de intelectual public, enciclopedic, amator încă actuală?
2. În ce fel pot forma şi/sau deforma opinia publică ideile exprimate de pe piedestalul poziţiei de intelectual public de această factură?
3. Pot fi intelectualii publici ideologi? Sunt ei, de fapt, numai ideologi, sau sunt ei numai filosofi, în sensul socratic al cuvântului?
4 Au intelectualii enciclopedici vocaţia de regi-filosofi? E acesta un lucru de dorit, sau nu, în contextul democraţiei contemporane?
5. Cum trebuie sau cum se situează în realitate intelectualii enciclopedici publici faţă de democraţie?
6 Care trebuie să fie relaţia în dialogul de idei dintre intelectualii specializaţi profesioniști şi cei enciclopedici amatori? Ale cui idei trebuie să fie auzite mai întâi în dialogul public?
7. Pot fi intelectuaii publici intelectuali de partid? Pot ei ocupa funcţii publice?
8. Pot fi intelectualii publici criticaţi? Pe ce temeiuri? În ce condiţii?

Mai multe detalii precum si un interviu audio cu Sorin Adam Matei gasiti AICI.