 Citind primele capitole din Mic dicționar pentru îndrăgostiți mi-am adus aminte fragmente dintr-o teorie pe care am învățat-o în facultate, care se numea ipoteza Sapir-Whorf și care pornea de la prezumția că nu putem cunoaște lumea în afara limbajului pe care îl folosim de la naștere. Această ipoteză devine cu atât mai interesantă, cu cât implică și dimensiunile majore ale modului în care noi ne raportăm la ”lumea înconjurătoare” – timp, spațiu etc. pe care noi le percepem și definim în conformitate cu structura limbii native.
Romanul lui Xiaolu Guo este fascinant din acest punct de vedere, el putând fi interpretat pe numeroase ”paliere” de lectură – structurat întocmai unui dicționar, fiecare capitol este desemnat printr-un cuvânt a cărei definiție este dată apoi, însă conform limbii engleze. Pentru a înțelege mai bine despre ce ”este vorba” în roman, povestea-bază este aceea a unei chinezoaice care își spune Z (occidentalii nu știu să pronunțe numele asiatice, spune ea), venită în Londra pentru un curs de limbă engleză, care se îndrăgostește de un englez cu 20 de ani mai în vârstă decât ea și care îi deschide noi perspective asupra vieții de-a lungul unui an. De aici, însă, situația se complică, limba engleză devenind pentru Z un termen de comparație între două culturi extrem de diferite – cea britanică și cea chineză, între două regimuri politice opuse – democrație și communism, dar și între două stiluri incompatibile de a percepe și trăi iubirea .
Prin intermediul acestei povești, scriitoarea aduce în discuție diferențe de mentalitate pornind de la cele mai banale aspecte ale cotidianului: modalitatea de a mânca micul dejun sau conceptul de oaspete și ajunge să definească, cu ajutorul cuvintelor ce denumesc capitolele, stereotipuri legate de cultură, dar și neînțelegerile ce pot să apară în cadrul unei relații romantice interculturale. Z, eroina romanului, ajunge să stăpânească limba engleză pe măsură ce ajunge să se cunoască și să înțeleagă modul occidental de a se raporta la sine și la viitorul propriu – scriitoarea se dovedește ingenioasă în a scrie povestea (relatată ca un jurnal-dicționar la persoana I) cu stângăcii de limbă, cu numeroase greșeli gramaticale și jocuri de cuvinte provenite din necunoaștere. Departe de a fi o poveste de dragoste obișnuită, povestea celor doi, prezentată exclusiv din punctul ei de vedere, este, în fapt, o poveste despre descoperire și renunțare – Z învață să fie independentă, liberă și să-și aprecieze intimitatea, idei atât de prețuite de occidentali, dar străine de cultura chinezească. Mai mult decât atât, Z pleacă într-un tur al Europei, călătorie ce definitivează acest proces de ”eliberare” din orice formă de dependență, deși inițial fusese o călătorie forțată (este trimisă cu forța de iubitul ei, care își simte libertatea sugrumată de prezența fetei).
Z înțelege și învață, în cele din urmă, să gândească în ambele limbi: Despre timp ce am învățat cu adevărat studiind engleza este: timpul este diferit după sincronizare. Eu înțeleg așa bine diferența între aceste două cuvinte. Eu înțeleg că să te îndrăgostești de persoana potrivită la momentul nepotrivit poate fi tristețea cea mai mare în viața cuiva. Ea reușește să își nuanțeze mentalitatea tocmai pentru că reușește să stăpânească limba engleză mult mai bine decât colegii ei de curs, pentru că începe să ”trăiască” în limba aceasta și să se detașeze de propriul limbaj – la început mânată de ambiția de a fi cea mai bună din clasă, apoi motivată de dragostea pentru bărbatul străin pe care nu îl poate înțelege.
Mic dicționar pentru îndrăgostiți este un roman despre iubire, limbă și conștiință de sine, este un roman revelator pentru multe aspecte ale culturii chineze, dar este și un roman scris simplu, aproape naiv, devenind o provocare pentru cititor de a înțelege sensurile profunde dincolo de cuvinte stâlcite și fraze greșite. De asemenea, este un roman care demontează numeroase stereotipuri legate de Europa și a sa cultură prin ochii ”inocenți și necunoscători” ai tinerei Z. Autor: Alice Teodorescu Sursa: Bookblog.ro
|
