Ascult intotdeauna cu incantare casetele editate in ultima vreme de Grupul “Marmatia” din municipiul de dincolo de Gutai. Cu atat mai mult cu cat, subsemnatul, ca fost secretar literar-muzical si director al fostului mare ansamblu folcloric “Maramuresul” din Baia Mare se cam paricepe sa faca deosebirea intre kitsch si autentic. Indiferent ca in albumul, despre care facem vorbire, abordeaza teme diverse: hori, strigaturi, cantece de petrecere, aceasta grupare respecta cu sfintenie arhaicul obiceiurilor din Maramuresul Voievodal. Ma bucura si faptul ca violonistul numarul unu al tarafului Mihai Chis, se trage din Salistea de Sus, iar cantareata, Nutuca Iusco din Dragomiresti. Doua localitati dragi mie, unde m-am nascut, copilarit sau am umblat cu traistuca plina de carti si caiete la scoala. Am remarcat in mod deosebit cantecele si strigaturile bine armonizate: voce, cetera si zongora a celor de mai sus plus, Adrian Benta, un maestru al “inganarilor” instrumentale cu vocea fireasca, necontrafacuta, prin naturaletea si frumusetea versurilor si a isomului lor pe instrument: “Dragu-mi cu lume multa”, “Vai saracu capu’ meu”, “Ceterasu’ meu Mihai”, “Joc de baut din Leordina”, “Eu n-am stiut pan’ amu’ “, “Insura-m-as insura”, “Iinvartita lui Mihai din Saliste”.

Cei care se apuca de cantat sau de jucat dupa folclorul ancestral, inca nepoluat din tinuturile maramuresene, musai trebuie sa ia lectii cu discernamant de la aceasta grupare folclorica. Pentru ca una-s manelele cu care te intoxica televizoarele sau o soferime nesabuita si, alta este sa respecti zestrea de acasa data de Dumnezeu, noua, maramuresenilor. Care zestre putini stiu ca o au in casa si sufletul lor.

Ascult intotdeauna cu incantare casetele editate in ultima vreme de Grupul “Marmatia” din municipiul de dincolo de Gutai. Cu atat mai mult cu cat, subsemnatul, ca fost secretar literar-muzical si director al fostului mare ansamblu folcloric “Maramuresul” din Baia Mare se cam paricepe sa faca deosebirea intre kitsch si autentic. Indiferent ca in albumul, despre care facem vorbire, abordeaza teme diverse: hori, strigaturi, cantece de petrecere, aceasta grupare respecta cu sfintenie arhaicul obiceiurilor din Maramuresul Voievodal. Ma bucura si faptul ca violonistul numarul unu al tarafului Mihai Chis, se trage din Salistea de Sus, iar cantareata, Nutuca Iusco din Dragomiresti. Doua localitati dragi mie, unde m-am nascut, copilarit sau am umblat cu traistuca plina de carti si caiete la scoala. Am remarcat in mod deosebit cantecele si strigaturile bine armonizate: voce, cetera si zongora a celor de mai sus plus, Adrian Benta, un maestru al “inganarilor” instrumentale cu vocea fireasca, necontrafacuta, prin naturaletea si frumusetea versurilor si a isomului lor pe instrument: “Dragu-mi cu lume multa”, “Vai saracu capu’ meu”, “Ceterasu’ meu Mihai”, “Joc de baut din Leordina”, “Eu n-am stiut pan’ amu’ “, “Insura-m-as insura”, “Iinvartita lui Mihai din Saliste”.

Cei care se apuca de cantat sau de jucat dupa folclorul ancestral, inca nepoluat din tinuturile maramuresene, musai trebuie sa ia lectii cu discernamant de la aceasta grupare folclorica. Pentru ca una-s manelele cu care te intoxica televizoarele sau o soferime nesabuita si, alta este sa respecti zestrea de acasa data de Dumnezeu, noua, maramuresenilor. Care zestre putini stiu ca o au in casa si sufletul lor.

Sursa: Informatia Zilei