Ţara Maramureşului are un trecut zbuciumat şi plin de legende. Miturile locului pleacă, de cele mai multe ori de la realitate. Pintea Grigore, cunoscut drept Pintea Haiducul ori Viteazul s-a născut în comuna Măgoaja, în anul 1670. Pe lângă cântecele şi baladele elogioase la adresa haiducului, istoria ne oferă şi informatii concrete din arhivele celor patru judete în care Pintea a împartit dreptate celor mulţi şi săraci. În lucrarea "Documente inedite referitoare la Pintea Viteazul în arhivele maramuşene", Coloman Oszoczki prezintă informatii culese din mai multe surse, menite sa contureze imaginea celui care ""pe saraci bine i-a pazit"".

Apariţia haiducilor a fost precedată de ocuparea judeţului Maramureş de armata austriacă în anul 1685. Noua orânduire era una de asuprire a românilor din zonă, mulţi dintre aceştia ajungând iobagi. Pe lângă dările enorme, în bani sau produse, ţăranii erau obligaţi şi la efectuarea de munci în folosul nobililor, aşa-zisele ""robote"". Strigătul de disperare al ţăranilor asupriţi lua uneori forme reale. Nesupunerea la lucru, fuga şi haiducia constituiau modalităţi de a respinge regimul plin de nedreptăţi adus de autorităţile austriece şi ungare pe pământul românesc.

Potrivit ştirilor istorice, primele apariţii ale lui Pintea sunt semnalate în Baia Sprie în anul 1694. Potrivit documentelor din secolul al XVII-lea, haiducii lui Pintea erau puternic sprijiniţi de locuitorii satelor maramureşene, în special de cei din Mara şi Hoteni, din fosta plasă Şugatag. In anul 1701, Pintea Haiducul se alătură răscoalei conduse de principele ardelean Francisc Rakoczy al II-lea. Motivaţia haiducului o reprezenta dorinţa de a elibera populaţia română de sub nedreptul jug habsburgic.

La 14 august 1703, la asediul oraşului Baia Mare, Pintea Haiducul, asupritorul bogaţilor şi sprijinitorul săracilor, a fost ucis. Legenda spune ca a fost trădat de un alt haiduc pentru 500 de taleri, bani promişi de împăratul Leopold I al Imperiului Habsburgic(Ordinul împaratului Leopold, 1701, Filiala Arhivelor Statului Sighetu Marmatiei, fondul prefecturii, jud.Maramures, act nr.3, 1701, pachet 1). Istoria îl indică pe un oarecare Dessi Istvan, proconsul ungur în Magistratura oraşului Baia Mare, ca fiind cel care l-a împuşcat mortal pe viteazul haiduc.

Legendele au acoperit adevărul asupra morţii lui Pintea. Dar după cum reiese din documentul citat mai sus , e adevărat ca împaratul Leopold pune un premiu de 500 de taleri imperiali pe capul lui Pintea, premiu care ar fi ademenit pe unii să săvârşească trădarea. În 1703 , Pintea aliat cu prinţul Francisc Rakoczy ocupă câteva din centrele principale din nord. În august plănuieşte cucerirea oraşului Baia Mare. La 12 august , după un atac cu pierderi de ambele părţi se încheie un pact pentru că Pintea avea nevoie de alimente. În semn de garanţie se face schimb de ostateci. Dar probabil constatând că alimentele sunt otrăvite le distruge. Pintea ordonă asaltul asupra oraşului. În toiul acestui atac, Pintea se îndepărtase de grosul armatei şi încerca un atac asupra porţii de Sud a Băii Mari. Aici fiind recunoscut de orăşeni şi la îndemnul ostaticilor, este ucis.

( vezi , Liviu Pataki, Căpitani de cete militare şi haiduci români la începutul veacului al XVIII-lea , în Studii şi articole de istorie, vol.II, 1957)

Asupra morţii lui, şedinţa senatorială a Comitatului Satu Mare, menţionează că Pintea a căzut la poarta de Sud a cetăţii Baia Mare în timpul asaltului pentru cucerirea acesteia ( Document din Arhivele Statului 1703, 14 august, fondul Primăriei oraşului Baia Mare, protocolul V, pag. 20-21 )

Acel care era considerat ca “praedones famose Pintye” a rămas în sufletul poporului ca Pintea cel Viteaz, Pintea cel Sfânt.

(Material publicat pentru prima data în Revista NORD din Baia Mare.nr.3, 1969, refăcut special pentru portalul “Sighet-Online”)