Manastirea Barsana este una dintre cele mai frumoase asezaminte manastiresti, din cate s-au vazut vreodata. Are hramul “Soborul Sfintilor 12 Apostoli”, este o manastire de maici, apartinand de Episcopia Ortodoxa a Maramuresului si Satmarului. De-o frumusete rara, lacasul de cult atrage anual mii de turisti. Pentru cei interesati, manastirea are un atelier de pictura pe sticla si pe lemn. Lacasul arata impecabil, este curat, ingrijit, cu multe flori. Istoria acestei manastiri, care nu a implinit inca 20 de ani de existenta, este deosebit de captivanta.

Cel care a avut initiativa ridicarii manastirii a fost preotul paroh Gheorghe Urda. Parintele a reusit sa-i convinga pe oameni ca localitatea lor trebuie sa aiba una dintre cele mai frumoase lacasuri de cult de pe pamant, mai ales ca aici a mai fost o manastire de calugari inca de acum 600 de ani. La inceput manastirea a fost ridicata pe locul numit “La Parul Calugarului”, dincolo de raul Iza. Asta se intampla prin secolul al XIV-lea. Ramasitele uriasului trunchi al parului secular s-au mai pastrat pana prin anii ‘80 ai secolului trecut. Apoi a fost mutata dincoace de rau, pe un platou inalt, numit si astazi “Podurile Manastirii”. A fost nevoie sa vina in localitate (1981) preotul Urda pentru ca interesul oamenilor sa renasca.

Atunci, preotul a pus o cruce pe locul fostei manastiri si a sfintit-o de fata cu toata suflarea satului. In locul respectiv, autoritatile fostului regim au sapat un put adanc in care se aruncau toate animalele moarte provenite din sapte localitati. Imprejurimile duhneau de la starvurile animalelor. Parintele a reusit sa astupe “putul sec”, atragandu-si mania autoritatilor. Pe locul respectiv a inaltat crucea, spunandu-le credinciosilor ca in acel loc, sub pamant, sunt ingropati sfinti, asa ca pamantul nu trebuie sa fie batjocorit de starvurile animalelor.

“Eu sunt convins ca Dumnezeu la va face dreptate candva sfintilor nostri si aici, pe acest loc, vom inalta o alta manastire”, le-a spus preotul Urda. Ocazia s-a ivit in anul 1991, atunci cand inimosul preot a ajuns la concluzia ca “a sunat ceasul, asa ca trebuie sa ne trezim”.

Fundatia a fost sapata intr-o singura zi

Ca sa se poata ridica manastirea era nevoie de bani si de multa munca. Au fost numerosi oameni din Barsana care au contribuit cu sume importante de bani. Unul dintre ei, Toader Hofrim, in 1991, si-a donat toata agoniseala lui de o viata (pamant, vite, paduri) pentru ridicarea manastirii. Toate donatiile sunt notate constincios de parintele Urda intr-un caiet deosebit de voluminos. Fundatia bisericii a fost sapata intr-o singura zi, sute de oameni participand la aceasta lucrare. Peretii, zidurile, turnul maret ce se vede de la mari departari sunt opera mesterilor din Barsana. Se cuvine sa-i amintim pe Ion Schiopei, Patru Boras, Vasile Rus, Toader Barsan, Patru Iura s.a. Patru Iura a cazut de pe acoperisul manastirii in timp ce lucra. A intrat in coma si nimeni nu-i mai dadea sanse de salvare. Si-a revenit printr-o minune dumnezeiasca si a putut sa-si continue munca.  Si alti mesteri care au lucrat la manastire au avut necazuri, asa ca s-a spus ca ar putea fi vorba de un blestem. Crucea cea mare din fier, care cantareste peste cinci sute de kilograme, a fost pusa pe turnul bisericii mari de mesterul Vasile Rusu. S-a catarat pe turn, la aproape 60 de metri inaltime, si a fixat crucea in aplauzele oamenilor care s-au adunat din tot satul sa vada minunea. Dupa cateva luni, Vasile Rusu a paralizat. Astazi se afla in Franta, unde este ingrijit de copii lui.

Cristian Onisim Urda, fiul preotului, a murit in 2000, la 22 de ani, intr-un stupid accident rutier. Era, cum spun oamenii din sat, “cel mai iubit dintre cei sase fii ai preotului Urda”. La doar trei saptamani de la data mortii urma sa devina primul teolog roman ortodox doctorand la Oxford. Voia sa se se intoarca in Barsana dupa terminarea studiilor, sa ramana preot de tara in locul tatalui sau. La inmormantarea lui Cristian au venit cei doi episcopi ai Maramuresului si Satmarului, PS Justinian Chira si PS Justin Sigheteanul, alaturi de un sobor format din 80 de preoti si peste 6.000 de credinciosi. PS Justinian a spus asistentei si familiei< “Nu plangeti! Nu fiti suparati! Dumnezeu l-a luat pe Cristian ca ofranda pentru manastirea voastra. Parinte Gheorghe, fii linistit. Sunt sigur ca acest copil e jertfa curata pe care trebuie sa o platesti pentru ridicarea acestei manastiri”. Oamenii sunt convinsi si astazi ca tanarul a fost ales de Dumnezeu drept jertfa. Cristian a fost primul om ingropat deasupra vechilor sfinti in cimitirul manastirii. A fost inmormantat in miercurea dinaintea Invierii.

Maicile au ridicat un adevarat Paradis

Manastirea de maici este condusa de stareta Filofteia Oltean. A venit la manastire in 1994, cand lucrarile pe santier erau in toi. A dormit pe jos, pe pamantul gol, intr-un bordei parasit pana ce s-a putut muta la manastire cu maicutele. Au participat la ridicarea manastirii. Turnul de lemn al bisericii a fost ridicat de la pamant cu ajutorul a doua elicoptere militare, dupa ce incercarile cu ajutorul macaralelor au esuat. Un general de la aviatie le-a adus. Au venit de doua ori, dar n-au reusit sa-l tina drept in aer pentru ca mesterii sa-l poata prinde de ziduri. In cele din urma solutia a gasit-o mesterul Patru Iura, care a inventat un sistem ingenios de scripeti si intr-o ora si jumatate turnul era la locul lui! Munca mesterilor a fost continuata de maicute. Ele au ridicat in jurul manastirii un adevarat Paradis. Au aparut constructii noi: casa staretei, turnul-clopotnita, altarul de vara, agheasmatarul, praznicarul cu trapeza, casa mesterilor, casa maicilor, fascinantul muzeu manastiresc. Toate amplasate intr-o intinsa gradina cu flori, de o neasemuita frumusete. Un Paradis care merita vizitat, pentru ca numai acolo ne putem da seama de valentele acestei adevarate minuni pamantesti.

Sursa: Glasul Maramuresului