De câţiva ani, la Sighetu Marmaţiei şi-a făcut simţită prezenţa IL QUADRI FOGLIO (trifoi cu patru foi) din Italia. Mica plantă este aducătoare de noroc şi are foile prinse pe un ram în formă aproximativă  de Y,  cu latura cea mai lungă de 1.600 de kilometri, de la Torino la Sighetu Marmaţiei, unde celelalte 3 foi s-au extins pe strada Alexandru Ivasiuc (două) şi str.  Ion Ghica.
Pe cele 3 foi dintre Iza şi Tisa trăiesc în  3 familii mai mari  30 de tineri cu vârste cuprinse între 2 şi 18 ani Aceştia provin de la fosta Casă sau Leagăn de Copii  şi trăiesc acum decent, ca într-o familie adevărată, poate chiar mai bine. Cele 3 case de tip familial sunt mari, cu încăperi suficiente să găzduiască 10 copii fiecare. Ele au dormitoare cu unul până la 2-3 paturi (funcţie de vârsta copiilor), grupuri sanitare, bucătărie, sală de mese, sală de lectură,  sală de joc, câte o capelă mică etc. În curţile şi grădinile mari (800-1.500 mp) sunt amplasate aparate de joacă şi  s-au amenajat terenuri de sport (fotbal, handbal, volei, baschet, tenis de câmp). Capii de familie sunt părinţii adoptivi, respectiv familiile Ioan Molnar, Grigore Ştef şi Adalbert Stark.

Aceste 3 foi ale trifoiului sunt susţinute de aţi ghicit, Asociaţia de caritate „IL QUADRI FOGLIO” din Torino, avându-l ca preşedinte pe părintele Massimo Nevola, iar ca vicepreşedinte, pe părintele iezuit Vitangelo-Carlomaria de Nora  (foto) directorul unui liceu din Torino cu 250 de învăţăcei. Înainte de a se reîntoarce în Italia, de la domnia sa am aflat următoarele:  „În cele 3 case încercăm să asigurăm toate condiţiile pentru copii, ca într-o familie normală, cu mamă, tată, fraţi şi surori, cu relaţii  afective de iubire, de îngrijorare adevărată. Copiilor străzii sau celor  proveniţi din orfelinate nu ajunge doar să le asiguri cazare şi masă . Ei au şi suflet. Ei trebuie învăţaţi, educaţi şi pentru viitor, astfel încât să fie puternici pe picioarele lor, după ce vor părăsi aceste familii adoptive. Numele asociaţiei a fost inspirat de un copil din Sighet, care, în ziua în care am cumpărat prima casă la Sighet, ne-a dăruit un trifoi cu 4 foi. Semn că şi în România, simbolul e acelaşi ca la noi, semn că   prin eforturile noastre  comune, putem asigura un viitor  luminos copiilor vitregiţi de soartă. La început, prin anii 90, am venit la Sighet cu tineri voluntari italieni şi am dat o mână de ajutor prin orfelinate. Am deschis o şcoală de vară  la Sighet pentru învăţarea limbilor italiană, franceză şi engleză, la care participă 450 de cursanţi anual.  În anul 2000 am deschis prima casă de tip familial. Apoi, au urmat şi celelalte două. În fiecare vară venim la Sighet cu 150 de benevoli, care sunt de fapt şi finanţatorii acestor case gospodărite de români, oameni  ai locului. Avem angajaţi şi 3 educatori şi  3 profesori, care se ocupă  de educaţie, de programa şcolară. Avem şi bucătari şi femei de serviciu angajate, la fiecare casă. Avem copii care acum vor merge la facultate, alţii la muncă. Trebuie să-i învăţăm să trăiască autonom, să-şi construiască viitorul lor. Proiectul nostru este să ne extindem activitatea, să cumpărăm garsoniere şi apartamente pentru cei majori. Casele noastre sunt sprijinite şi de Episcopia Romano-Catolică de la Satu Mare. În cele 3 locaţii  se ţin Liturghii în fiecare joi şi duminică. Avem bune relaţii şi cu Biserica Greco-Catolică şi cu Biserica Ortodoxă, dar şi cu comunitatea evreiască din Sighet. Activitatea cu acest tip de case am început-o în Albania şi Peru, iar în România, doar la Sighet, un oraş primitor. Avem foarte bune relaţii cu Primăria şi cu celelalte instituţii religioase şi civile. Ideea noastră este de a colabora cu oamenii locului. În acest sens, l-am cooptat ca voluntar în asociaţia noastră pe dl Spiridon Pralea, şeful de cabinet al primarului de Sighet, care este de câteva zile  secretarul asociaţiei. Domnia sa reprezintă Asociaţia în relaţiile cu instituţiile publice: Primăria, Consiliul Local, Poliţia, Direcţia pentru Protecţia Copilului. Cu dl Pralea ne-am înţeles întotdeauna foarte bine şi ne-a ajutat mereu, împreună cu d-na primar. Mai avem şi alţi voluntari care ne ajută la Sighet. De remarcat este şi faptul că avem tineri care, în copilărie, au fost catalogaţi cu dizabilităţi, iar acum, după 9 ani , de când ne ocupăm de ei, să constatăm că  au intrat la facultate, că s-au dezvoltat normal, armonios. Lunar, cheltuim circa 200 euro/copil. Suntem în parteneriat şi cu Protecţia Copilului  din Baia Mare (DGASPC), care ne sprijină şi ea. În vacanţa de vară, pe lângă faptul că vin foarte mulţi voluntari italieni la Sighet, inclusiv eu şi padre Massimo, cei 30 de copii ai noştri se duc două săptămâni în tabără, la mare, pe cheltuiala finanţatorilor italieni. Voluntarii din Italia sînt cazaţi de obicei la familiile romano-catolice din oraş, închegându-se şi astfel relaţii de prietenie între Italia şi România.”

Autor: Florentin NĂSUI

Sursa: Graiul.ro