Vreme fumoasa in “potcova de aur” a Canadei, adica in zona metropolei multiculturale , Toronto, numai buna pentru o intalnire intre doi romani, pe malul lacului Ontario.

De Stefan Hrusca ma leaga multe amintiri despre inceputurile carierei de artist, dar si din anii primelor turnee de succes, cu recitalurile de colinde.

(O romanca, stabilita de multi ani in Canada mi-a spus ca de sarbatorile de Craciun , casa ei e plina numai daca asculta colindele lui Stefan.)

Acum locuieste undeva in estul orasului Toronto, la 50 de km. de “locuinta mea din vara aceasta” din Mississauga. A venit dupa mine intr-o tinuta sportiva, de vara, care, trebuie sa recunosc ii venea foarte bine, arata a vedeta. Ne-am intalnit la ora cand “Romania traia marele eveniment al sosirii Madonei la Bucuresti”. Realitatea TV transmitea de pe la usile hotelurilor din elicopter, de-ti venea sa crezi ca este cel mai important moment al vietii romanilor. Cred ca mi s-a inrosit putin obrazul…o fi fost de la soarele canadian, ca doar nu voi fi simtit un fel de jena…

Uitasem sa-i spun lui Stefan – bineinteles in gluma – ca ma va putea recunoaste daca va vedea “un individ cu portretul lui Hrusca in mana”. I-am adus un portret in penita realizat de Gheorghe Stetca (si el folckist) de la Scoala de arta “Gheorghe Chivu”.

Bucuria intalnirii noastre, aici la peste zece mii de km de patria mama, ne-a creat emotii mai mari decat ma asteptam. Eram si la doar cateva zile dupa aparitia in “Jurnalul national” a materialului despre Stefan (unde, despre inceputurile carierei si nu numai, am scris si eu cateva randuri).

Pentru ca “eram de-al locului”am devenit gazda, asa ca am pornito-o usor pe frumosul boulevard LakeShore, pe malul lacului Ontario. Amandoi aveam multe sa ne spunem, asa ca discutia a fost animata de multele idei pe care vroiam sa ni le comunicam. Doream sa aflu cum a ajuns in Canada, ce ii face familia, ce proiecte are.

“In anul 1991 am avut un spectacol ( impreuna cu alti artisti romani) la “Campul Romanesc” de la Hamilton. Am avut succes, a fost o atmosfera foarte placuta. Organizatorii m-au invitat sa vin si de Revelion, ba chiar mi-au propus sa ma ocup de activitatile Asociatiei Culturale a Romanilor de la “Campul Romanesc”. Am acceptat cu placere. In tara lucrurile erau tulburi…mineriada..situatia instabila…nu vedeam un viitor prea bun. Asa ca dupa Revelion am hotarat sa ma stabilesc in Canada…”departe de rautatile lumii”. Nu eram casatorit. Am convenit cu viitoarea mea sotie sa ne facem actele si sa ne stabilim aici. Ne-am angajat un avocat si lucrurile au decurs cat se poate de bine. Sa nu-ti imaginezi ca totul a fost usor. A trebuit sa dam interviul decisiv in afara granitelor Canadei, in SUA. Ne-am casatorit aici si ne-am stabilit initial la Barrie unde am stat pana acum 2-3 ani. Sotia lucreza la Toronto. Avem o fetita si un baiat. Baiatul va termina clasa a 12-a si se pregateste pentru facutate. Iti spun cu bucurie ca el canta foarte bine la chitara, are si o formatie, da recitaluri la spectacolele organizate de primarii.

Locuiesc intr-o zona foarte frumoasa, acum ma ocup de terminarea casei…”sunt sef de santier”.

Mi-e dor de acasa, de satul meu, de prietenii mei, iubesc Romania…dar aici mi-am gasit linistea, pot compune, imi pot pregati concertele.”

Am remarcat faptul ca in Canada se organizeaza sistematic manifestari culturale, sportive, ca primariile ofera un program foarte bogat de activitati pentru toate categoriile de varsta ( Primaria din Mississauga are un program tiparit intr-o brosura cat o carte de telefoane).La toate se adauga activitatile organizate de asociatile comunitatilor entice.Ucrainenii, polonezii, croatii, ialienii- dintre europeni, chinezii, africanii, idienii etc. sunt bine organizati, au biserici, centre culturale, banci, super-magazine.

“ Da, Dorele, activitatea artistica este foarte bine organizata. Sunt peste tot teatre, sali de concerte, scene in aer liber. Artistii sunt respectati. La Toronto functioneaza cel mai mare teatru in limba engleza, o filarmonica puternica, o opera renumita, un ansamblu coregrafic, sunt invitati artisti din toate genratiile si din toate genurile. Este o bogata oferta de spectacole de buna caluitate. In Canada, cu exceptia “Campului Romanesc” , am concertat numai in sali si, am adunat peste trei mii de spectatori la un spectacol. Am vorbit de artistii profesionisti, datr sa stii ca si miscarea de amatori este bogata si au unde sa se desfasoare,”

Am depanat apoi amintiri despre prietenii nostri comuni. Printre multele nume pe care le-am pomenit au fost si cele ale actorului si regizorului Cornel Mititelu si conf.univ. dr. Constantin Cornita ( acum, deja multi ani, amandoi am realizat cu cei doi spectacole deosebite).

Apoi Stefan mi-a vorbit despre proiectele de viitor : “Imi voi deschide la Toronto o scoala de chitara si pian. Aici asemenea forme de pregatire sunt foarte cautate.

La toamna voi sustine cateva spectacole in localitatiledin Romania in care nu am fost pana acum sau nu am mai fost de multi ani.

La 10 noiembrie impreuna cu dl.Isarescu, guvernatorul BNR, vom organiza un moment dedicat regretatului poet-prieten , George Tarnea . Iti promit ca vom tine legatura si-ti voi da tot concursul sa faceti si voi la Radio Sighet o emisiune speciala si poate chiar un simpozion ( George iubea Maramuresul si era bun prieten cu tine si cu multi sigheteni). In decembrie voi sutine concertele de colinde. Nu stiu inca programul compelet al turneului.

Te rog sa ma tii la curent cu proiectul tau de a organiza un festival folck la Sighetu Marmatiei. Dupa cate stiu voi nu ati mai organizat asa ceva de pe vremea cand eram elev la Liceul Pedagogic.(aci am inceput sa vorbim despe dascalii deosebiti de pe vremea cand eram elevi)”

Si iata ca din vorba in vorba , ne-am intors la amintirile legate de anii de debut ( de anii cand era o puternica miscare artistica in tot Maramuresul), apoi de primele succese, de confirmarea definitiva ca artist, de ce inseamana sa fii in varful ierarhiei artistice. Aci, Stefan se aprinde si vorbeste plin de pasiune: “Arta iti cere sa arzi continuu ca in focul undei iubiri pasionale, arta cere sacrificii ! Cand am plecat din Borsa, schimband cateva trenuri, la Bucuresti nu-mi imaginam ce ma asteapta. Am facut ce mi-a placut. Am cantat din dragoste pentru. cantec, pentru public. Renutarile, sacrificiul, au trecut neobservate. Acum, cand privesc retrospectiv imi dau seama ca nu reuseam daca nu-mi organizam viata dedicandu-ma cantecului !”

Si, cand se intalnesc doi romani nu se poate sa nu vorbeasca despre politica, despre ce se intampla acasa. Dar asta va ramane secretul nostru, nu de alta dar toti romanii sunt specialisti in fotbal si politica si nu vrem sa ne simtim inferiori. Am imortalizat in cateva fotografii intalnirea de pe malul lacului Ontario, Canada. Dumneavastra , daca vi s-a facut dor de cantecele lui Stefan Hrusca, pregatiti-va sa mergeti la unul din concertele lui, sau daca nu mai aveti rabdare, sigur gasiti o caseta sau un CD cu unul din cei mai mari artisti pe care i-a dat Maramuresul !

Canada, 26 august 2009

Autor: Ioan Dorel TODEA