În timp ce pensionarii din ţările UE au un statut care le permite o bătrâneţe liniştită, pensionarii români continuă să spere, de ani buni, la un sistem eficient în acest sens. În schimb, de multe ori, ei sunt trataţi aproape cu dispreţ.

Văzându-i zilnic că stau la cozi interminabile pe la farmacii sau pe la uşile cabinetelor medicale, numărându-şi cu îngrijorare bănuţii, nu poţi să treci fără să-ţi pese de condiţiile în care trăiesc aceşti oameni, care ne sunt, până la urmă, părinţi, bunici, apropiaţi.
"Am 65 de ani şi o pensie de 800 lei. Locuiesc în chirie cu fata mea şi cei trei nepoţi. Fata mi-a rămas fără slujbă. Soţul mi-o murit. Trăim doar din pensia mea. Ni-i foarte greu. Mai avem noroc cu oameni de suflet care ne mai ajută. Să mă ajute Dumnezeu să fiu sănătoasă. Nu ştiu ce ne-am face dacă m-aş îmbolnăvi", s-a plâns Maria Creangă, pensionară.

• O "industrie" a pensionarilor

Alţii, care au ajuns în sistem, acuză că la Sighet se fac pensionări... pe bandă rulantă, dacă achiţi cui trebuie o anumită sumă. "E o situaţie strigătoare la cer. Văd zilnic oameni care puşcă de sănătate, aici, în Sighet, dar sunt pensionaţi ... pe caz de boală.

Cei cu adevărat bolnavi, pentru a se putea pensiona, trebuie să facă faţă birocraţiei. Există o adevărată «industrie a pensionarilor». Nu trebuie decât să ai două-trei mii de euro, ceva cunoştinţe şi eşti gata pensionat. Toată lumea ştie acest lucru, dar se fereşte să vorbească. Ar trebui revizuite modalităţile prin care se acordă aceste pensii. Nu este drept ca oameni sănătoşi să aibă pensie de boală, iar cei bolnavi să nu poată fi pensionaţi", a spus Ştefan G., pensionar.
Nemulţumirile sunt multiple şi diverse. "Am muncit 45 de ani în condiţii grele. Am 78 de ani şi o pensie de 1.000 lei. Nu-i o sumă care să mă mulţumească, dacă mă gândesc că unii iau pensii enorme, nefireşti pentru o economie ca a noastră. Ce mă nemulţumeşte este faptul că plătim taxe foarte mari către primărie. De exemplu, pentru un garaj sau o dependinţă plătesc 190 lei/an. Pentru mine este mult. Ar trebui ca noi, pensionarii, să avem unele facilităţi fiscale. Apoi, mai e problema deplasării pe trotuare. Avem nişte trotuare ca vai de ele, iar pentru noi, vârstnicii, devine o problemă serioasă să ne deplasăm printre gropi. Autorităţile ar trebui să ia în calcul şi problemele astea", şi-a spus păsul Gheorghe Traista, pensionar.

• Complex social pentru vârstnici

Înfiinţat în anul 2000, Complexul Social "Sfântul Carol", care aparţine de Organizaţia CARITAS Satu Mare, cu punctul de lucru în Sighetu Marmaţiei, este o instituţie care acordă sprijin categoriilor defavorizate, în special pensionarilor. Are în componenţă un birou social, un centru de îngrijiri medicale la domiciliu şi un club al vârstnicilor. "În cadrul «Clubului Vârstnicilor», persoanele beneficiază de programe diferite. Se organizează discuţii privind problemele specifice acestei categorii, activităţi de club, jocuri de societate, muzică, baluri, excursii, lucru de mână etc.", a declarat Eva Kose Tinszci, coordonator al Clubului Vârstnicilor. Implicarea celor din cadrul Complexului Social este salutară, dar nu suficientă. Autorităţile trebuie să se implice mult mai mult în această privinţă şi să acorde un sprijin real acestei categorii încă defavorizate, pensionarii.

Sursa: Glasul Maramuresului