Un patrimoniu urias, format din cladiri vechi, cu valoare istorica va fi scos la vanzare, pana la sfarsitul acestui an de Primaria Sighet I In total, „mina de aur” a primariei se cifreaza la cateva milioane de Euro I Rechinii imobiliari pandesc pe la colturi.

500.000 de Euro. Aceasta este suma care ar urma sa fie obtinuta, pana la sfarsitul anului de Primaria Sighetu Marmatiei, devenita in ultimii ani cea mai importanta „agentie imobiliara” din Maramuresul Istoric. Primaria Sighet detine un patrimoniu urias, cifrat la cateva milioane de Euro si format din cladiri ultracentrale, multe cu valoare istorica. De altfel, cam toata activitatea comerciala din buricul Sighetului se desfasoara in spatii ale administratiei publice locale. Cu toate acestea, Primaria abia daca incasa vreo 200 de milioane de lei vechi din inchirierea „minei de aur”.

Cele mai multe chirii au fost fixate anii trecuti de Consiliu Local la sume modice, chiar si un euro metrul patrat, iar de atunci chiriile au fost indexate doar cu rata inflatiei. Mai mult, multe din spatii au ajuns intr-o stare dezastruoasa. Motivul? Chiriasii nu s-au incumetat la investitii consistente pentru ca Consiliul Local a refuzat sa le recunoasca aportul, asa ca s-au limitat la lucrari mici, gen zugraveli, care au fost retinute din chirie. 

Ideea scoaterii la mezat a cladirilor din centrul Sighetului a aparut odata cu elaborarea Planului Integrat de Dezvoltare Urbana a municipiului de peste Deal. Pentru realizarea acestui proiect, Primaria trebuie sa faca rost de vreo 500.000 de Euro, adica vreo 20 de miliarde de lei vechi. Viceprimarul Ovidiu Nemes a propus vanzarea spatiilor si, recent, s-a trecut la fapte. Nemes spune ca: „am avut 2 locatii pana acum la care am facut apartamentare si evaluare. Procedura e un pic complicata, ca avem de facut apartamentari la fiecare si dezmembrari. La multe spatii avem la parter spatii comerciale si la etaj locuinte”. Procedura e cu atat mai complicata, cu cat multe dintre aceste spatii figureaza pe lista monumentelor istorice: „Sunt monumete istorice multe dintre ele, pentru ca dintr-un exces de zel, in anii ’90 cand s-a facut un recensamant al spatiilor a trecut cam tot ce-a fost, desi unele nu au nici valoare istorica, nici valoare arhitecturala, cum este cladirea postei spre exemplu. Dar asta nu inseamna ca nu sunt si spatii pe care intr-adevar trebuie sa le protejam”. Deocamdata, „procedura” a fost aplicata la o cladire in care functiona Casa de Ajutor Reciproc a Pensionarilor si la alta folosita de Martorii lui Iehova. 

Nemes spune ca, in general, chiriasii au drept de preemtiune, daca indeplinesc o serie de conditii cum ar fi sa nu existe restante la chirii pe o perioada mai mare de 6 luni. Daca chiriasul nu doreste sau nu poate cumpara imobilul, se ajunge la licitatie publica. Nemes spune ca: „ne-am propus sa obtinem 20 de miliarde pana la sfarsitul anului, cota de cofinantare pe PIDU. Probabil vor fi si presiuni. Vrem sa scoatem pretul real, dar nici nu putem sa-l dam gratis”. 
O alta problema e faptul ca multe din aceste spatii sunt in litigiu. Nemes spune ca, potrivit legii, vanzarea trebuie sistata pana la finalizarea procesului: „Sunt multe revendicate, acolo nu putem deocamdata vinde. Ce nu e, se scot la vanzare. Toate. Starea lor e in general proasta. Majoritatea spatiilor comerciale arata sub orice critica. Scoatem profit de 200 si ceva de milioane lunar. De la toate spatiile. E foarte putin si e un patrimoniu de cateva milioane de Euro, pe care trebuie sa-l valorificam”.

Autor: Ioana LUCACEL 

Sursa: Gazeta de Maramures