Oricât de ciudat ar părea, duminică 22 iulie 1906, centrul Sighetului a fost ocupat de 800 indieni piei roşii, cowboys, chinezi, kazaci şi armeni înarmaţi cu puşti, pistoale, arcuri şi săgeţi, toporişti, încălecaţi pe 500 cai. S-au tras focuri de armă, au fost aprinse cabane de lemn, s-au smuls scalpuri... toate astea în aplauzele publicului sighetean şi din localităţile din apropiere sosit cu mic cu mare să asiste la spectacolul „Buffalo Bill’s Wild West” al celebrului William Frederick Cody, poreclit Buffalo Bill.

Iată cum notează presa vremii evenimentul:
„În dimineaţa zilei de duminică 22 iulie, Buffalo Bill şi imensa lui tabără a poposit în oraşul nostru cu trei trenuri speciale. Parada de la gară cât şi ridicarea corturilor a avut parte de un numeros public. Până seara, tot felul de mijloace de transport au defilat spre piaţa centrală unde, cu o surprinzătoare repeziciune, a fost ridicat un adevărat oraş de corturi. Îndrăgitele personaje ale copilăriei au căpătat viaţă în faţa ochilor celor care au urmărit spectacolul colonelului Cody. Ochi-de-Vultur, Ciorap-de-Piele, vânătorii de scalpuri, întreaga viaţă romantică a sălbaticei preerii americane ni s-a perindat în faţa ochilor. Spectacolul a început cu parada etniilor şi armelor. În faţă, alergau pieile roşii: strigătele lor de luptă făceau aerul să vibreze. După ei veneau cowboys, chinezii, zuavii, armenii şi cazacii călare, un întreg regiment, o feerie a culorilor, a splendelor exemplare cai şi a uniformelor elegante.

Ultimul care a intrat în ring a fost colonelul Cody care a salutat audienţa în limba engleză după care urmat spectacolul propriu-zis. Dansul de război al indienilor, faptele de călărie ale cowboy-ilor, prinderea mustangilor, acrobaţiile japonezilor, producţii extraordinare, exerciţiile exotice ale zuavilor, au subjugat audienţa. Cel mai interesant şi mai emoţionant moment a fost atacul indienilor asupra diligenţei: lupta indienilor cu bravii cowboys, scalpările, morţii, răpirea femeilor, toate se petreceau aievea în faţa ochilor în zgomotul infernal al armelor şi al strigătelor de luptă. Printre cele mai bune numere ale spectacolului s-au numărat tragerile la ţintă ale colonelului Cody şi ale cercetaşului Baker. Atât spectacolul de după-amiază cât şi cel de seară a avut parte de un numeros public care a aplaudat fiecare număr de bravură şi l-a primit cu urale pe suplul şi elegantul domn cu părul argintiu. Tipic tenacităţii americane, chiar şi momentul desfacerii corturilor a fost transformat în spectacol contra cost, cu mici momente de varieteu care şi ele au avut parte de un public numeros. Buffalo Bill, care cu trenul de noapte a plecat către Kolomea, se poate declara mulţumit atât de succesul de public şi de cel financiar realizat în oraşul nostru”.

(„Máramarosi Lapok”)

William Frederick Cody şi "Buffalo Bill's Wild West,"

În anul 1883, William Frederick Cody (1846-1917) iniţiase o reprezentaţie în care era relatată istoria Vestului Sălbatic american, în special a perioadei pe care el însuşi o cunoscuse şi la care participase activ. În tinereţe, W.F. Cody a fost soldat şi vânător de bizoni, unul dintre cele mai colorate personaje ale vestului American devenit şi mai cunoscut prin spectacolele cu cowboys organizate în SUA şi Europa. William Frederick Cody a primit porecla de „Buffalo Bill” după ce a organizat aprovizionarea cu carne de bizon a muncitorilor de la Kansas Pacific Railroad. Se spune că doar în 18 luni a ucis 4.860 de bizoni.

În timpul Războiului Civil, a servit ca soldat apoi a condus cercetaşii Diviziei III de Cavalerie. Pentru faptele de arme, în anul 1872 a primit Medalia de Onoare. Ulterior, îl găsim lucrând pentru Pony Express, birjar pe diligenţe, manager de hotel, măcelar, căutător de aur şi o serie de alte meserii. În anul 1883 fondează "Buffalo Bill's Wild West," care ulterior devine "Buffalo Bill's Wild West and Congress of Rough Riders of the World" cu care se lansează într-o serie de spectacole şi turnee care-l fac celebru în State şi Europa: participă la jubileul Reginei Victoria şi este primit de Papa Leon XIII. Dincolo de organizarea spectacolelor, cu beneficiile obţinute se implică în proiecte de irigaţii, de organizare a unor rezervaţii, îndiguiri şi alte lucrări edilitare, fondează celebrul „Park County”, în Wyoming, şi muzeul „Old Trail Town” de etnografie şi folclor, organizează rute turistice şi ridică hoteluri. Pe plan politic, W.F. Cody s-a luptat pentru drepturile indienilor americani, a populaţiei afro-americane şi ale femeilor. Cody a murit în anul 1917, la înmormântare fiind citite condoleanţele trimise de regele George al V.lea al Marii Britanii, de keiserul Wilhelm al II-lea al Germaniei şi cele ale preşedintelui SUA. Woodrow Wilson. În apropiere de rezervaţia naturală „Yellowstone Park” i-a fost ridicat muzeul „Buffalo Bill Historical Center” iar cinematografia i-a dedicat nu mai puţin de 48 de filme, dintre care cele mai cunoscute sunt „Buffalo Bill” (1944; regia William Wellman; cu Joel McCrea, Anthony Queen şi Maureen O’Hara în rolurile principale) şi „Buffalo Bill şi indienii” (1976; regia Robert Altman; cu Paul Newman, Burt Lancaster, Geraldine Chaplin şi Harvey Keitel).

În cadrul spectacolelor rrau reconstituite scene de vânătoare a bizonilor, celebra poştă-călare (Pony Express), scene din viaţa pionierilor şi a indienilor, atacul asupra diligenţei, rezistenţa generalului George Armstrong Custer în bătălia data cu triburile Sioux şi Cheyenne, la Little Big Horn (1876), totul culminând cu lupta corp la corp dintre Buffalo Bill şi căpetenia Yellow Hand pentru a răzbuna moartea unui viteaz ofiţer. La acestea se adăugau numere de divertisment: rodeo, prinderea bizonilor, încălecarea cailor sălbatici, exerciţii cu lasso-ul, trageri la ţintă cu puşca din goana calului şi alte dexterităţi în care se întreceau, în mod obişnuit, oamenii din Vest.

W.F. Cody şi-a conceput întregul spectacol ca pe o expoziţie vie cu rol educativ, menită să întărească în spectator sentimentele patriotice şi bărbăteşti ale înaintaşilor. Reprezentaţia a fost îmbogaţită ulterior cu momente ilustrând scene din viaţa şi obiceiurile altor popoare. Cu acest spectacol a facut lungi turnee în America şi apoi în Europa, prima dată între anii 1886-1887, apoi în 1889 şi ultima oară în 1906, când a dat spectacole în marile capitale, în câteva oraşe din Ardeal (în ordinea reprezentaţiilor: Alba Iulia, Sibiu, Braşov, Sighişoara, Cluj, Târgu-Mureş şi Oradea) şi a ajuns până la Kolomea, trecând şi prin Sighetul nostru.

W.F.Cody era un manager iscusit: ştia să-şi organizeze turneele şi să îşi facă publicitate. Un agent de presă (maiorul John N. Burke) îl preceda cu câteva zile, pentru a pregăti sosirea trupei, a alege terenul pe care urma să fie aşezată tabăra de corturi pentru ca întraga reprezentaţie să corespundă întru totul cu cele din capitalele europei. Bunăoară, în ziarul sighetean „Máramarosi Lapok”, spectacolul a fost anunţat cu o săptămână înainte prin câte o pagină întragă publicată în trei rânduri. De altfel, numele marelui cercetaş american le era cunoscut sighetenilor: aşa-numitele „pengős könyvek” (eng. “dime novels”), foiletoane bogat ilustrate cuprinzând aventurile lui Buffalo Bill apăruseră încă din anul 1882 şi fuseseră traduse în limba maghiară, ele fiind una dintre lecturile preferate ale populaţiei în perioada antebelică.

Dincolo de exotismul spectacolului şi de impresionanta desfăşurare de forţe demonstrată de înscenarea istoriei Vestului Salbatic, în memoria publicului a rămas eficienţa maximă a echipei şi perfecta coordonare a tuturor factorilor care puteau asigura succesul şi prosperitatea trupei, fapt subliniat şi de cronicarul de la „Máramarosi Lapok” (al cărui nume, din păcate, nu apare la sfârşitul articolului)

Ioan J Popescu, Informatia Zilei