|
 Comunitatea creştină din Botiza Maramureşului a fost ortodoxă de la întemeierea ei şi, păstrându-şi
această sfântă credinţă de-a lungul secolelor, a străbătut prin toate vicisitudinile istorice de sub toate
stăpânirile străine. Şi era firesc să fie aşa, fiindcă Botiza făcea parte din domeniul Bogdăneştilor,
de unde a răsărit Bogdan, întemeietorul Moldovei independente şi al dinastiei Muşatinilor, din care face
parte însuşi Sfântul Ştefan cel Mare, care a edificat atâtea zeci de biserici şi mănăstiri ortodoxe. După
plecare lui Bogdan în Moldova, domeniul a devenit proprietate a dinastiei Drăgoşeştilor, voievozi care au pus bazale Episcopiei Ortodoxe Române a Maramureşului, prin Gramata Patriarhală elaborată de Patriarhul Ecumenic Antonie al IV-lea de la Constantinopol, în 13 august 1391, episcopie ortodoxă la care s-au succedat peste patruzeci de ierarhi ortodocşi până în 1740, când a fost desfiinţată abuziv de forţele politice străine.
Forţele politice străine au vrut să transforme Transilvania dintr-o Ţară Ortodoxă Românească într-o
provincie catolică a statului maghiar. În acest scop, în 1701, l-au determinat pe mitropolitul ortodox alTransilvaniei, Atanasie Anghel, să meargă la Viena, unde îl aştepta temniţa sau trădarea. Acolo l-au ţinut câteva luni de zile sub teroare, până când a acceptat uniaţia. El n-a avut tăria lui Brâncoveanu să moară pentru dreapta credinţă, nici virtutea Sfântului Ierarh Iosif Mărturisitorul din Maramureş, care a respins trădarea prin tratatul Contra Unuonem cum Pontifica – Contra Unirii cu patriarhul Romei -, ci pentru a-şi salva viaţa şi-a călcat jurământul depus întru ortodoxie şi a semnat actul trădării întocmit de
iezuiţi şi de primatul Ungariei, Leopold Colonich. O dată ce mitropolitul a făcut actul trădării şi al apostaziei, oficialii de la Viena şi de la Budapesta au pretins să-l facă tot poporul din Transilvania.
Poporul însă a rămas statornic în ortodoxie şi după şaizeci de ani de luptă şi-au reînfiinţat episcopie
ortodoxă, iar în timpul păstoririi lui Andrei Şaguna mitropolie ortodoxă. Iată ce dovezi puternice pledează pentru faptul că poporul român a rămas statornic în credinţa ortodoxă. Tot atât de statornic a rămas în credinţa ortodoxă şi cealaltă parte a poporului român din Transilvania, care n-a fost cuprinsă în mitropolia lui Şaguna.
După trădarea lui Atanasie Anghel, Maramureşul a rămas încă patruzeci de ani o adevărată stâncă a ortodoxiei, având Episcopie Ortodoxă canoniocă. Amintim aici episcopii ortodocşi ai Maramureşului din această perioadă: Iosif Stoica în anii 1690-1711, care pentru tăria credinţei sale şi pentru apărarea ortodoxiei a fost întemniţat la Cetatea Hustului, Iov Ţirca în anii 1707-1709, în timpul când Iosif Stoica a fost la închisoare. Dar Iov Ţirca a fost condamnat la moarte pentru credinţa sa. A urmat Serafim de Petrova în anii 1711-1717, care a fost întemniţat la Hust. In anii 1717 1735 episcip al Maramureşului a fost Dosoftei al II-lea Teodorovici. Acesta a fost asasinat la Mănăstirea Uglea. În anii 1735-1740 episcop ortodox al Maramureşului a fost Gavril Ştefanca de Bârsana, care şi el a căzut în luptă grea pentru legea strămoşească. Prin asemenea greutăţi au trecut românii din Maramureş şi şi-au păstrat credinţa strămoşească. Biserica veche din Botiza datează din 1699, când nu exista nici un greco-catolic nici în Transilvania, nici în Maramureş. Ea a fost adusă în Botiza de la Vişeu de Jos.
O altă dovadă că biserica veche din Botiza este ortodoxă, ca si botizenii, este faptul că botizenii i-au dat hramul ortodox, Sfânta Cuvioasa Parascheva.
Moaştele acestei sfinte au fost cumpărate de domnitorul Vasile Lupu şi aduse în ţara noastră tocmai din
Catedrala Patriarhală de la Constantinopol.
Pentru a se întări în dreapta credinţă, preoţii şi credincioşii botizeni, ca ceilalţi preoţi şi credincioşi români din Maramureş şi Transilvania, au ţinult în permanenţă legături cu marile centre ortodoxe
din Ţara Românească şi din Moldova şi cu ierarhii din aceste ţări, de unde îşi aduceau pentru biserica lor cărţi de slujbă şi de învăţătura ortodoxă. Dintre cărţile de slujbă menţionăm: Antologhion de Bucureşti din 1766, editat de mitropolitul Grigorie al II-lea;
Antologhion de Bucureşti din 1782, editat tot de mitropolitul Grigorie al II-lea; Ceaslov de Iaşi din 1777, publicat de mitropolitul Gavril Calimachi; Liturghier de Iaşi din 1759, editat de mitropolitul Iacob Putneanul;
Penticostarion de Bucureşti, din 1743, publicat de mitropolitul Neofit Cretanul.
Drept carte de învăţătură ortodoxă, biserica din Botiza a avut Chiriacodromionul din 1699, editat pentru
Transilvania cu cheltuiala şi purtarea de grijă a domnitorului martir al ortodoxiei, Constantin Brâncoveanu.
Chiriacodromionul este, alături de Cazania lui Varlaam, o carte de ortodoxie curată. După ea au predicat toţi preoţii câţi s-au succedat la biserica din Botiza până în zilele noastre. Iată câte atribute ortodoxe are biserica şi comunitatea din Botiza.
Comunitatea din Botiza Maramureşului are trei mii de credincioşi ortodocşi. Întotdeauna au fost una, de aceeaşi credinţă şi s-au rugat în aceeaşi biserică.
În ultimii ani, câţiva dintre ei, puţini la număr, au părăsit biserica ortodoxă, în care s-au rugat de când
se ştiu, şi se declară greco-catolici, dar pretind pentru ei biserica ortodoxă, precum şi averea acestei biserici.
Ţinându-se seama de istorie şi de adevăr, orice sentinţă în favoarea lor ar fi nedreaptă, cum se dau multe de către tribunalele din Transilvania. Singurul criteriu al dreptăţii este respectarea principiului proporţionalităţii.
Pentru a pune o dată capăt haosului cu uniaţia şi problemelor bisericeşti produse de ea, Parlamentul
României trebuie să dea o lege de respectare a principiului Proporţionalităţii.
Prof. Dr. Nuţu Roşca
|
