|
 După ce consilierii locali din Sighetu Marmaţiei au luat decizia de a nu ataca în instanţă hotărârea de retrocedare a Palatului Culturii, un grup de iniţiatori a trecut la măsuri care să vină în sprijinul păstrării Palatului Culturii pentru comunitate.
După ce, în prima etapă, grupul format din Ioan Mariş, coordonator de program, Hari Marcuş, preşedintele comunităţii evreieşti din Sighetu Marmaţiei, şi Ştefan Bereş, deputat, a depus o plângere către Comisia Specială de Retrocedare a unor Bunuri care au aparţinut Cultelor Religioase, demersul a fost continuat de un alt grup, format din Viorel Miculescu, consilier local, Vasile Mich, consilier local, ambii de la PSD, cărora li s-a alăturat Tiberiu Văleanu, consilier judeţean PSD.
Aceştia au depus o plângere împotriva Deciziei nr. 2082 din 20 mai 2009, privind retrocedarea Palatului Culturii Episcopiei Ortodoxe a Maramureşului şi Sătmarului. În conţinutul petiţiei apar elemente noi, care vin în sprijinul păstrării Palatului Culturii. • Hotărârea de retrocedare, nelegală Imobilul retrocedat s-a aflat o scurtă perioadă în proprietatea episcopiei, ca urmare a unui act de donaţie revocat ulterior, în baza Decretului 275 din 24 iunie 1949. Palatul Culturii a revenit în proprietatea statului român. Episcopia a avut în proprietate Palatul Culturii o perioadă de doar şapte ani, pe baza unui act de donaţie revocat. Prin urmare, acest bun nu a fost preluat în mod abuziv de statul român, ci a revenit în mod firesc în proprietatea acestuia. În aceste condiţii, măsura retrocedării apare ca lipsită de temei.
Sub aspectul legalităţii este de remarcat faptul că, în lumina prevederilor art. 1, alin. 9, din OUG nr. 94/2000, cererile de retrocedare a imobilelor trebuie depuse la Comisia Specială în termen de şase luni de la intrarea în vigoare a legii, or, din datele cuprinse în decizia atacată, rezultă că această cerere este datată 16 ianuarie 2006, cu mult peste termenul instituit de lege şi, ca atare, şi sub acest aspect hotărârea de retrocedare apare ca nelegală.
Un alt element, de care nu s-a ţinut cont, este că imobilul retrocedat face parte din domeniul public al municipiului Sighetu Marmaţiei, fiind înscris pe lista monumentelor istorice. Astfel, ţinându-se cont de prevederile art. 136, alin. 4 din Constituţia României, aceste bunuri sunt inalienabile şi, potrivit art. 11 din Legea nr. 213/1998, sunt insesizabile şi imperceptibile, ele neputând fi înstrăinate, supuse executării silite, dobândite de către alte persoane prin prescripţie achizitivă sau prin posesie de bună-credinţă a bunurilor mobile.
Un alt aspect generat de această situaţie reiese din înscrisurile CF. În 1914, imobilul este înscris în CF 1868, nr. top. 1263/1. În 1997, terenul este dezmembrat în nr. top. 1263/1 şi nr. top. 1263/2. Potrivit acestei situaţii, în cazul retrocedării în proprietatea episcopiei, vor intra terenul şi clădirea de blocuri aflată în imediata apropiere a Palatului Culturii. Problema e că locatarii acestui bloc şi-au cumpărat apartamentele. Conform scrisorii, dreptatea e de partea... protestatarilor. Rămâne de văzut cum va fi soluţionată această problemă. Sursa: Glasul Maramuresului
|
