Din categoria meşteşugarilor de viori face parte şi profesorul sighetean Alexandru Gavaller, ale cărui creaţii s-au bucurat de aprecierea tuturor celor care au ajuns să cânte la viorile realizate de el, printre aceştia numărându-se Ştefan Ruha, Florin Ionescu Galaţi, Paul Deutsch.

"Vioara m-a fermecat de la început. Sub îndrumarea profesorilor Maria Klansec şi Bella Hunydy, am deprins tainele acestui minunat instrument", îşi aminteşte prof. Gavaller.
Un alt profesor, Hunydy, i-a explicat cum este construită o vioară, acesta fiind adesea nevoit să îşi repare singur viorile care se stricau. După şcoala generală, a urmat Liceul de Muzică în Baia Mare, iar după absolvirea acestuia, s-a înscris la Institutul Pedagogic din Braşov. A studiat apoi Conservatorul de Muzică "Gheorghe Dima" din Cluj-Napoca, pe care l-a terminat în 1975, fiind repartizat ca profesor de vioară la Şcoala de Muzică din Sighet, unde îşi desfăşoară activitatea şi în prezent.

• Discipoli în SUA, Belgia şi Elveţia

Moştenind de la tatăl său aptitudini tehnice, a reuşit să devină un lutier apreciat şi respectat.
"Am fost nevoit de mic copil să muncesc, deoarece aveam în familie venituri modeste. Pe vremea aceea, nu oricine îşi putea permite să aibă o vioară. Întotdeauna îmi spuneam că, dacă nu voi avea bani să-mi cumpăr o vioară, o să mi-o
meşteşugesc singur", povesteşte prof. Gavaller.
Împărţindu-şi timpul între construcţia de viori şi predarea viorii, prof. Gavaller continuă să îi uimească pe cei care îl cunosc prin seriozitatea şi dăruirea lui. Elevii pregătiţi de el sunt acum violonişti în Statele Unite, la Academia Regală de Muzică din Bruxelles, Academia de Muzică din Elveţia.
"În lumea noastră circulă fel de fel de legende şi mituri, aşa-zisele legende ale viorii. Eu nu cred în legende sau proprietăţi ale lacurilor sau ale altor componente ale viorii.
Nu cred că Stradivarius a folosit vopsele sau lacuri speciale, ci a fost vorba în primul rând de talent, apoi contează şi materialul din care sunt create aceste viori", a spus prof. Gavaller.

• O taină... neîmpărtăşită

Supărarea meşterului sighetean constă în faptul că nu are cui să-i transmită mai departe acest meşteşug. Deşi a avut un ucenic pe care l-a iniţiat, după ce s-a specializat în construirea arcuşurilor, acesta a rămas în străinătate, unde este mult mai bine plătit. Luna aceasta, profesorul a împlinit 57 de ani. El trage nădejdea în continuare că va găsi cel puţin o persoană căreia să-i împărtăşească taina construirii viorilor.

Sursa: Glasul Maramuresului