Valea Vaserului nu mai are nevoie de prezentare. Poate că, totuşi, un strop de "realitate crudă" nu ar strica zugrăvită, chiar dacă asta ar însemna un alt soi de mediatizare, pe care unii ar numi-o negativă. Dar demersul nostru vizează o altă finalitate, anume aceea de a promova un turism plăcut şi eficient.

A pune în pericol vieţile ori sănătatea propriilor clienţi nu cred că ar trebui să intre în planurile niciunui agent de turism, oricât de dornici de adrenalină ar fi aceştia. Spiritul de aventură duce, de multe ori, la inconştienţă, iar de aici până la o tragedie e doar un mic pas. Riscul, mai ales în contextul unei crize financiare ce reduce mult bugetul de concediu, poate fi enorm: Valea Vaserului poate "muri" din punct de vedere turistic. Cazul unui grup de turişti (exotici, ce-i drept) ce a rămas, weekendul trecut, ore bune blocat pe Vaser începea să semene izbitor cu cel petrecut pe vremea puhoiului. 
"Era să şteargă Vişeul de pe hartă! A fost rupere de nori. Ăia de sus, rămaşi izolaţi, au avut zile... Bietul copilu’ ăla nu...", 
povesteşte un cioban pe Făina. 
Grupul de turişti era alcătuit, în mare parte, din invitaţii primăriei la Zilele Vişeului: scriitori, jurnalişti, profesori, directori de instituţii  ş.a. Pornirea trebuia să fie la 11.00 fix. Ca în România, startul a fost la 12.00 şi jumătate. Asta a decalat tot programul, punând pseudomocăniţa (un vagon jerpelit cu motor Diesel, o combinaţie nefericită de fier şi lemn botezat de vişeuani "auto-motor") în postura de tren de sacrificiu. Au fost ore bune de aşteptare în mijlocul pustiului, pe frig, ploaie, tunete şi fulgere.

• Scenarii fabuloase

După ce am înţeles că în Vişeu-Vaser localnicii au o altă percepţie asupra timpului, că minutele sunt de fapt ore, că orele sunt zile... etc., am desluşit misterul călătoriei cu mocăniţa: Nu ne asumăm nimic! Era scris micuţ, în dosul unui pliant frumos colorat. Cu alte cuvinte, pentru orice incident care ar putea avea loc pe parcusul excursiei, vei fi unicul răspunzător, prin urmare vina nu ar pica nicidecum pe organizatori. Să scrii un astfel de text pe o hârţoagă ce ar trebui să aibă ca scop promovarea traseului tău pare de domeniul fantasticului. La Vişeu, însă, nimic nu e ireal. Nici locomotivele-muzeu, din anii 1910 - 1913, nici drumurile îngrozitoare, pline de gropi şi noroi, încadrate cam tot în aceiaşi ani, nici mentalitatea învechită şi aiuritoare a unor ţărani de provincie, rupţi de realitate: au apă curentă ca înainte de ’89, au străzi pavate cu piatră cubică, pline de cratere, nu au canalizare, locuri de muncă ori siguranţă legislativă. Cafenelele din urbe, a doua zi, erau pline de zvonuri şi bârfe de tot soiul. 
"I-au ţinut acolo pe invitaţi ca să îl compromită pe primar! Ştiau că el a organizat ieşirea şi de aia i-au ţinut pe oameni în ploaie!" - spun cei care îl apără pe Vasile Ciolpan, primarul din Vişeu de Sus. 
Alţii susţin, însă, contrariul: "Uitaţi cum arată oraşul ăsta! Mocăniţa aia e simbolul nostru, pe bune. Avem «utilităţi» de pe vremea ei: drumuri, canalizare, apă... În Primăria Vişeu toţi sunt băuţi după-amiază. Nu ai cu cine te-nţelege", zic cei care îl contestă pe Ciolpan.

• Turiştii nu mai vor pe Vaser

Turiştii de pe trenul cu pricina, după clipele de groază petrecute, se declară mulţumiţi că au scăpat cu zile şi jură că, până la remedierea defecţiunilor de la linia ferată şi de la locomotivă, nu vor mai pune piciorul pe Vaser. "La coborâre, am fost la un pas de a deraia. Erau bolovani aduşi de o viitură pe linie. Apoi, un buştean, împins tot de apele umflate de ploaie, era să arunce locomotiva de pe şine. Înainte de Bardău a căzut o piuliţă de la locomotivă şi am stat o jumătate de oră, până au găsit-o şi au pus-o la loc. Aveau o rangă şi o cheie franceză", spune unul dintre turişti. Ar fi însă o mare pierdere pentru întreg judeţul Maramureş, să nu mai vorbim de zona Vişeu, să mai compromitem un punct de atracţie turistică, din cauza unor neînţelegeri tehnice, politice ori administrative.

Sursa: Glasul Maramuresului